‘n-eter.
Uneori e mai bine să laşi o frază netermin
Astfel adaugi lumii o fărâmă de mister efemer.
În ziua aia am privit la cerul ameninţător şi brusc m-am gândit că ar trebui să
Lumea stă spânzurată de cuvinte.
Să ce? Să-mi schimb viaţa, să mă apuc de pian, să călătoresc pe Lună, să
Vă spun, pe cuvânt.
Uneori e mai bine să laşi o frază neter
Să-mi iau ciorapii moi de lână.
E preferabil misterul.
Uneori e mai bine
De lână.
Ubiquus' Hubris 
Să ce? Da. Parcă mă vezi că așa sunt. Și viața e musai. Iar asta cu pianul m-a lovit iar în moalele capului, e gata fandasia. D’aia o las netermina.
Pe lânga efectul contondent, asta cu pianul poate fi o poveste exemplara. Artur Schnabel, un ins preocupat de armonii, a zis asa: „Stapânesc notele la fel de bine ca multi alti pianisti. Dar pauzele dintre note – ah, în acestea rezida arta”.
Poate ca armonia absoluta nu este facuta din note, ci dintr-o pauza fara sfârsit, netermina-, nedetermina- 😉
Ar fi putut fi o poveste exemplară dacă eu, neterminată-n gând și-n fapt, de dragul misterului, nu aș fi îmbrățișat procrastinarea. Ca să sfârșesc ceva ar trebui să încep ceva.
Asta a fost o învârteală-n juru’ cozii – cu grație absolută am executat-o! 😛
Cum spunea cineva – te invarti cu gratie, spunand tot, dar lasand misterul sa fie mister. Te invit sa imi citesti cartea „Devoratoarea de sentimente” de Alina Moldovanu, pe care o gasesti pe Lulu.com. E o carte draguta despre bucuria de a trai. Tot acolo poti gasi si cartea mea de poezii ” Flori de lotus ” de Ionela Moldovanu. Si daca doresti noutatile mele, proaspete, proaspete, le afi pe ialinascrie.wordpress.com. Nu o sa-ti para rau!