Sfântul Sânge.
¿Y tu que miras, cabrón? este replica unui pistolero solitar dintr-un vechi film tehnicolor care rezonează obsesiv în context, dar mai ales în afara lui. O simplă vocabulă aruncată în vântul abraziv al pampasului, la jumătatea drumului între chestionare articulată şi rezonanţă viscerală, care se strecoară de pe ecran direct în minte, apoi în suflet. Un dies irae rudimentar, intonat rapid, gâtuit, cu sete seacă, precum strigătul unui vultur pleşuv în căutarea unui leş de pe care să mai poată desprinde o urmă de carne aţoasă, neapetisantă, neîndestulătoare; acvila decăzută, trăind din moarte, teribilul Itukemiracabron, spectrul infam care îţi pândeşte mersul, care îţi aşteaptă pasul greşit, ultimul pas. Tu la ce priveşti, nenorocitule? În ce ţi-ai înfipt colţii tociţi ai mirării? Ce-ţi sclipeşte sumbru în ochi? Mai ai carne pe oase? Mai bine pleacă-ţi privirea, pleacă, vezi-ţi de drum, uită-te în tine, mai bine. Cară-ţi de-aci oasele alea calcifiate, nu stârni vulturii hămesiţi. Te sfidez să înregistrezi imaginea asta pe retină, în alb, negru şi mult mult roşu, cabrón. Acolo o să-ţi rămână, scorojită, stacojie, sinistră. Fatalitate pentru tine, imortalitate pentru mine. Habar nu ai ce am văzut, nu ai idee pe unde am umblat, nu ai idee ce vezi, habar nu ai unde te afli. Ai încredere în mine, cabrón. Sunt şarpele Kaa cu pene, pendejo, Quetzacóatl îmi fierbe în sânge, vopseşte-mă deci în roşu, nenorocitule, ca pe târfele Babilonului, în carmin, capucin, în cărămiziu, chihlimbariu, cinabriu, purpuriu, ruginiu, ăsta e festinul tău, ăsta e destinul tău. Fericirea e o armă fierbinte, pendejo, uite cum fumegă fericirea, ce mai simţi acum? Închide ochii, vulturule, nu mai privi, así es la vida, te-ai duelat cu o imagine într-o oglindă şi ai pierdut, nu privi mai departe. ¡No miras más, cabrón!
El Topo (y Santa Sangre)
Ubiquus' Hubris 