A.

(alcooluri, bauhaus, ciocolată)

Înainte să devină barman într-un local de noapte de lângă Foişorul de Foc, Bogdan a fost preot într-o mică parohie din Vaslui. Şi-a păstrat obiceiurile bune deprinse în biserică: acum ştie să boteze băuturile ca nimeni altul.
Un client cu părul lung prins în coadă şi cu braţele tatuate se sprijină de tejgheaua barului cu ultimele forţe rămase la capătul unei nopţi prea lungi şi îngaimă stins:
-Boghi, trăi-ţi-ar rasa popească, dă şi tu un mojito.
Barmanul îl priveşte părinteşte de după espressor şi-i răspunde mucalit:
-Un cocktail creştin cu mentă şi lime, vinee.
-Părinte, te-ai cam aghesmuit.
-Vezi-ţi bârna din ochiul tău, fiule, nu paiul din paharele altora.
-E defect profesional, ce vrei, sunt procuror.
Boghi toarnă apă tonică peste gheaţa pisată şi intonează solemn:
-Nu judeca pentru a nu fi judecat. Căci cu judecata cu care judeci vei fi judecat şi cu măsura cu care măsori ţi se va măsura.
–I’m in.
Primele sclipiri ale zorilor îşi fac loc ezitant printre vălătucii de fum, prin ferestrele aburite. Din boxe răsună vocea aspră a lui Nelu Ploieşteanu, cântând un şlagăr vechi. Părintele şi procurorul încing pe loc un karaoke cu versuri actualizate:
-Am judecat şi nopţi, am judecat şi zile…

~ de ubiquus pe octombrie 1, 2014.