Ploaia, doar ea.

I don’t just wish you rain, Beloved – I wish you the beauty of storms.
― John Geddes, A Familiar Rain

Sunt toate semnele că urmează să plouă. Te pregăteşti de ploaie – gândurile, simţirile, gesturile, răsuflările se acordă cu aşteptările, însă nu se întâmplă nimic. Cerul rămâne acoperit, se văd fulgere, se aud tunete, vântul suflă avan prin frunziş, aerul se încarcă de electricitate, dar aşteptarea difuză rămâne fără consecinţe tangibile.

doar ploaia

Aşa trece noaptea, apoi ziua următoare, trec încă două nopţi, trei săptămâni, […]. Te împaci cu ideea şi îţi reiei traversarea pustiitoare a deşertului personal. Iar într-o seară senină, pe când te afli cu treburi pe stradă, prin casă, prin viaţă, cerurile se deschid deodată, fără avertisment şi fără grijă, făcându-ţi fleaşcă fiinţa zbicită. Surprins înăuntru, priveşti cu uimire afară, încercând să cuprinzi sensurile acestei preanemaiaşteptate averse, lăsând picăturile reci să ţi se prelingă pe faţă şi pe braţe, mişcat până în măruntaiele sufletului de imprevizibilitatea seacă a ploii.

Ploaia nu ţine seama de semne ori de tine. O aştepţi, o curtezi, o adulmeci, încerci să o plasezi în timp şi în spaţiu, în coordonatele tale de timp şi de spaţiu, dar ea nu catadicseşte să facă vreun gest înspre lumea ta. Iar într-o seară obscură, pe când picături sărate ţi se scurg pe faţă şi pe braţe, ea apare de nicăieri şi îţi spune, natural: -Sunt gata. Sunt aici.

Reclame

~ de ubiquus pe septembrie 10, 2014.

5 răspunsuri to “Ploaia, doar ea.”

  1. e faină ploaia (ta). e fain şi când tu, în sine, devii ploaia cuiva, atunci timpul, probabil, ar putea fi de partea ta 🙂

  2. Pregătirea pentru soare nu e atât de complexă. Doar strângi din ochi…

    • …si tezaurizezi. Da.

      Îmi place o anecdota pusa pe seama unui fizician simpatic, Gustav Kirchhoff, care a studiat toata viata radiatiile solare si a descoperit ‘corpurile negre’ (sic).
      Omul asta avea nevoie de fonduri pentru cercetari, asa ca vizita regulat un bancher neamt, pe care îl spolia de bani ca sa poata privi mai abitir în soare.
      Într-o zi, bancherul l-a primit cam excedat pe Gustav, reprosându-i ca studiile teoretice interminabile nu prea aduc rezultate cuantifiabile în aur.
      Kirchhoff si-a scos de la gât o medalie, cu care fusese recompensat de Academie pentru descoperirile sale, si i-a zis foarte serios: „Uite, am reusit în sfârsit sa extrag niste aur din soare”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: