Litost.

(cuvânt kunderian abisal)

miromirareÎţi lipseşti absolut…
pentru că ţi-a pierit şansa mirării. Ai trăit totul şi ai văzut totul sau cel puţin aşa crezi că ştii şi bănuieşti că simţi. Nimic nu îţi este nou şi viu, vehicul pentru visare şi recipient pentru aşteptare. Rătăceşti fără rost printr-un deşert lipsit de posibilitatea unei oaze. Viaţa ta este o stază iar lumea ta o metastază. Ai pornit spre oriunde şi ai ajuns nicăieri. Ai trecut cu uşurătate prin tot şi ai trăit acut nimicul.

Te-ai înveşmântat vaporos în efemer şi ai rămas gol în piaţa veşniciei – acea veşnicie care uită dar nu iartă, care sfărâmă ganga formei, falsă amantă, pentru a preţui cristalul fondului, peren adamant. Ajuns în acest punct, fiecare zi îţi este catafalc şi fiecare noapte ţi-e linţoliu. Ai ucis viaţa din tine şi asişti inert la propriile-ţi funeralii cotidiene. Festivităţi fruste, fără flori, fanfară ori focuri. Fără fiinţe. Fără tine, fără şansă. Dar asta n-o să te mire.

„E un cuvânt ceh intraductibil. Prima silabă, care se pronunţă lung şi accentuat, aminteşte plânsetul unui câine părăsit. Zadarnic caut pentru sensul acestui cuvânt echivalentul în alte limbi, deşi cu greu îmi pot imagina că sufletul omenesc ar putea fi înţeles fără el.” – Milan Kundera

 

Reclame

~ de ubiquus pe iunie 4, 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: