Stereotrip.

Începe cu acel fior unic pe care mi-l infuzează subcutanat fadoul portughez ascultat noaptea în surdină, sorbind dintr-un pahar cu sânge dulce, vinho do porto, aspirând alene porţii efemere de ceaţă parfumată prin muştiucul unei narghilele în care bolboroseşte apă călduţă cu parfum de mere şi de scorţişoară. Mariza cântă şi descântă ‘Uma música do povo’, muzica oamenilor, cea blândă şi liniştitoare, atât de vagă şi de tristă încât îţi face sufletul să se oprească din plâns şi te face să nu-ţi mai simţi inima, a vaga e triste canção que a minha alma já não chora, nem eu tenho coração.

Şi tocmai când îmi spun că prezentul ce-mi trece prin vene nu-mi poate oferi ceva mai armonios şi mai plin de sens intervine de undeva, din nevăzutul preasimţit, un sitar indian, acompaniat discret de o tabla acordată de mâna zeiţei Saraswati, şi simt cum mă traversează fără efort tigri bengalezi şi elefanţi srilankezi, ridicând în faţa ochilor minţii perdele de praf pe care sunt proiectate tablouri orientale în mişcare, evoluând de la Est către Cosmos. Anoushka este prenumele responsabilei, Shankar îi este prea-numele, ‘Beloved’ este titlul melopeei sale suave.

Iar când scorţişoara îmi iese pe nări şi mărul mi se fixează dulceag pe esofag, când îmi hotărăsc entuziasmat limba să înveţe bengali şi când decid pentru a o suta oară să înfiez un sitar de ocazie, tocmai atunci mă dizolvă o farmacopee muzicală adusă de sirocco direct de pe meleagurile tuaregilor şi leilor-regi, din acele deşerturi subsahariene unde dragostea se soarbe cu sete aprigă, strop cu strop. Din pustiu, Amadou & Mariam cântă cea mai frumoasă iluzie posibilă: iubirea, ‘M’bifé’.

Ah, m’bifé, dulce fată morgană ce-mi umpli sinusurile de parfum de scorţişoară şi sufletul de vise aburinde în zenitul vibrant – apuc să-mi zic înainte ca suflul sufletului să-mi fie tăiat de bardul Yann Tiersen, care ascunde în ‘Kala’ Olandezului zburător de dincolo de nori o încărcătură explozivă de suspine diafane, depozitate în cutii de lăute post-renascentiste legate cu sensibile corzi new-age.

Salvează-te, treci pe bourbon Four Roses, straight, îmi şopteşte în timpanul moale Craig Armstrong, merg trei cuburi de gheaţă aici, pe fundul paharului, alături de ‘Laura’s Theme’, şi brusc scorţişoara este făcută praf de arsura prietenoasă a apei de foc yankee, iar fumul sălbatic îmi intră în ochi şi pot să dau vina pe el atunci când corneea mi se umezeşte preţ de-o anamneză fulgurantă.

În noaptea devenită albă ajung să disting clapele negre ale pianului omului de pe Lună, iar acordurile îmi sunt din ce în ce mai certe, însă în ultimul ceas, atunci când luciditatea începe să mă împungă crud cu frisoane glaciale, mă cuprinde iarăşi, iarăşi, mereu blând şi cald, fadoul, fadoul lusitan, care mă retrimite acasă, la sursă, la mine. Ah, menina Cristina Branco, ‘Porque me olhas assim?’

Dar tu, tu de ce mă priveşti aşa?

Reclame

~ de ubiquus pe iulie 2, 2013.

2 răspunsuri to “Stereotrip.”

  1. Esti o revelatie:)!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: