Doare-Răsare.

Ţine în mâna stângă un trabuc de foi, consumat pe jumătate. Cu dreapta se sprijină de tăblia mesei, în timp ce priveşte pe geamul soios al barului. Pare acaparat, fascinat chiar, de un lucru care se întâmplă afară. Pupilele îi sunt vizibil mărite, iar pe tâmpla stângă i se prelinge o picătură lucioasă de transpiraţie. Rămâne nemişcat, tăcut, încordat, fixat asupra exteriorului.

Un pahar se izbeşte de podea şi cioburile se împrăştie cu zgomot în toate colţurile. Tresare, curentat de realitate, şi se reaşază pe scaunul din lemn, aruncând o privire confuză în jur. Duce o mână la piept şi scoate un creion cu vârful bont, cu care începe să mâzgălească energic un şerveţel smuls de sub ceaşca de cafea. Preocupat, trasează linii, proiectează curbe. Materialul poros se fărâmiţează şi se zdreleşte sub presiunea grafitului, dar el insistă. Gura i se strânge într-o grimasă severă, iar trabucul dă să se stingă, uitat pe un colţ de farfurie. Tresaltă iarăşi şi îşi preschimbă grimasa în zâmbet atunci când din boxele prăfuite răsună gâjâit o melopee din repertoriul Ninei Simone.

doarerasare

Îşi încheie preocuparea artistică cu o tuşă fermă de-a latul pătratului de celuloză, apoi se ridică şi îşi trage pe umeri haina rufoasă. Aruncă pe tejghea o bancnotă încreţită şi se îndreaptă cu paşi mari către uşă. Se opreşte cu mâna pe clanţă, îşi plescăie limba de cerul gurii şi se întoarce pe călcâie, revenind la masă. Apucă trabucul abandonat pe marginea farfuriei afumate şi trage un ultim fum, gânditor. Prinde şerveţelul cu două degete, examinează cu atenţie desenul, îndreaptă vârful trabucului către el şi îi dă foc.

Uşa localului se închide în urma sa pe când bucata de hârtie expiră carbonizată în blidul de ceramică, reflectându-şi flacăra mierie în geamul soios. Afară, soarele răsare în zare şi incendiază orizontul, cât se vede cu ochii.

Reclame

~ de ubiquus pe iunie 18, 2013.

5 răspunsuri to “Doare-Răsare.”

  1. Tocmai am facut soarele sa apuna intr-o intamplare imaginata. O aventura asemanatoare, dar purtata intr-un alt spatiu. Lipseste desenul.

    De ce sa desenezi in mijlocul multimii?

    • Poate pentru ca ni se pare ca stim cum va arata mâinele, dar când acesta vine ne preschimba în scrum orice reprezentare prealabila. Si doar omul care întelege lucrul asta e cel care îsi poate trai cu adevarat mâinele.

      • Mi se pare ca Keith Haring se joaca la fel ca tine.

      • Numele nu mi-a spus mare lucru, dar în momentul în care am apelat la google am descoperit ca îi cunosteam cel putin o duzina de desene si ca-mi este foarte simpatic.
        Traim într-o lume de influente mai mult sau mai putin evidente sau constiente, si poate ca singurul nostru recurs la originalitate, ca post-moderni, este acela al liberei asocieri.
        Scriem rescriind, desenam redesenând, sculptam resculptând, cam ca în bucataria provensala, combinând puiul cu vânatul cu pestele cu fructele cu legumele si scotând la final un ‘fel’ aparte.
        Da, joaca e singurul lucru, joaca e Jocul.

  2. Joaca e libertate, nepasare fata de constrangeri. Eu abia acum invat sa ma joc, sa umblu desenand, scriind.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: