Rhomboideus ex machina.

(Conjectura lui PunctPătrat)

Avea pe spate, la baza gâtului, trei aluniţe perfect rotunde, foarte vizibile.

De nenumărate ori mi-am surprins imaginaţia trasând linii imaginare, unind cele trei puncte fixe şi formând ca prin magie laturile unui triunghi echilateral. Ajungeam deseori să mă dedau cu aviditate celor mai venale practici sado-geometrice, proiectând cu unghia unui deget mediane senzuale, preschimbându-le apoi pe rând în mediatoare, bisectoare şi înălţimi, după cerinţele axiomei convieţuirii pătimaşe în plan.

Aprofundând sensurile acestei remarcabile alinieri epiteliale, m-am convins în timp că triunghiul ocult era de fapt un semn karmic al înscrierii mele în planul ei nevăzut şi cu siguranţă nebănuit (căci cine îşi cunoaşte aluniţele de pe spate, în fond?)

Într-un exerciţiu metodic de geometrie integrală am continuat să-i investighez curbele bulversant de sinusoidale, intersectându-le de un număr ireal de ori cu liniile mele febrile, trasate cu precizie, conform celor mai rafinate teoreme, cunoscute doar unui număr restrâns de practicieni iniţiaţi.*

Încetul cu încetul, punct cu punct, axele de simetrie au devenit axe de empatie. Într-un final, triangularea acestui loc în spaţiul intim m-a condus nici mai mult nici mai puţin decât la descoperirea miticului locus amoenus postulat de poeţii antichităţii! Qed! **

Apoi, într-o seară altminteri banală s-a întâmplat catastrofa: o nouă aluniţă, o excrescenţă impertinentă, inevitabilă, a apărut în imediata proximitate a celorlalte trei, exact între omoplaţi. Armonia geometrică a universului meu, ideal configurat în plan imaginar, s-a spulberat astfel dintr-o dată şi pentru totdeauna, fără preaviz ori menajamente.

Şi toate acestea pentru simplul fapt că un triunghi echilateral este uşor de înscris într-o relaţie circulară reunind două arcuri congruente ale destinului, însă un tetragon neregulat este pur şi simplu

Pur şi simplu

Urât.

Glissements progressifs du plaisir

* Multe dintre acestea ţin de cabala matematică, fiind inaccesibile publicului specializat şi de neînţeles pentru aspiranţii umanişti; se poate totuşi menţiona în acest context uimitoarea Formulă secretă a lui Crofton.
** A strigat cu respiraţia tăiată, frământând euforică aşternutul răvăşit, cf. formulei standard Ff = k*N, unde Ff este forţa de frecare, k este coeficientul de frecare şi N este apăsarea normală între cele două corpuri.

Reclame

~ de ubiquus pe mai 7, 2013.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: