Oxigenocid.

oxigenocid '03

Întrebarea.
Până la urmă, ce ne omoară?

Posibilităţile.
Poluarea? Cianurile? Asteroizii? Vulcanii? Bioterorismul?
Încălzirea globală? Ciupercile nucleare? Razele gamma?

Răspunsul.
Simplu: faptul de a respira ne omoară puţin câte puţin.
Elementar: oxigenul ne oxidează organismul.
Ironic: elementul vital ne este element letal.

Ramificaţiile.
Prin vârfurile unghiilor, prin extremităţile firelor de păr, prin porii întredeschişi, cu fiecare respiraţie, cu orişice simţire, cu oricare gând, viaţa se scurge din noi, uzându-ne lent dar sigur, ca pe nişte consumabile ale istoriei.

Definiţia.
ISTÓRIE, istorii, s. f. Uriaşă maşinărie cosmică a cărei funcţionare este perfect ecologică, pe bază de biomasă.

Repercusiunile.
Pentru istorie, oasele ne sunt cărbune, sângele ne este petrol, vieţile ne sunt combustibil fosil, ţinând în mişcare moara universului. Moara macină pe piatra timpului existenţe, senzaţii şi idei, iar ceea ce rezultă, contrar amăgirilor, este doar praf în vântul sideral, care ne strecoară subcutanat câte o incertă înfiorare în noaptea liniştii noastre trecătoare.

Indicaţia.
Să respirăm, acum.

Reclame

~ de ubiquus pe aprilie 30, 2013.

6 răspunsuri to “Oxigenocid.”

  1. Sa respiram:)!

  2. Indicaţii de regie! Încercaţi să respiraţi sacadat, păcătoşi…venali! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: