Astatic noptatic.

(Scrie timp de-o melodie)

-Care e părerea ta despre Noapte? m-a întrebat verdele zburător pe când şedeam pe un norişor moale cu huse de velur.
-Nu prea ştiu ce să zic, nu am văzut-o decât pe întuneric, i-am răspuns. Dar cred că e blândă şi tandră, are ochi mari de tăciune sclipitor şi îşi poartă părul răsfirat pe umeri, coamă înstelată.
-Dar gândeşte-te, chiar ai văzut-o cu adevărat?
-Am petrecut foarte mult timp împreună, Noaptea şi cu mine. Când eram mai mic îmi spunea poveşti muritoare şi mă adormea lin îngânându-mi universul la ureche. Apoi am crescut şi am făcut, hmm, ceea ce fac adulţii, ştii…
-Dragoste?
-Am început să ne minţim. Ea îmi susura că doar eu sunt şi eu îi şopteam că fără ea nu aş putea fi. Am continuat să ne petrecem mai tot timpul împreună.
-În ce fel?
-Eu îi recitam rar văditul iar ea îmi cânta des tăinuitul. Ne simţeam fără atingeri, ne contopeam pe nevăzute, o eternitate întreagă, până în zori. Ne pierdeam unul în altul pentru a ne pierde apoi unul de altul.
-Viaţa e-n conjuncţii. Şi acum?
-Acum îmi lipseşte în fiecare Zi.

ceci n'est pas

*Tema: Anoushka Shankar – „Voice of the Moon”.

Reclame

~ de ubiquus pe martie 26, 2013.

Un răspuns to “Astatic noptatic.”

  1. Foarte frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: