„Se sparie gândul!”

Am tot auzit-o în ultima vreme, dar eu nu cred că expresia asta e corectă.

Poate ar fi mai corect să spunem: „Se sparie simţirea” sau „Se sparie sufletul”, pentru că gândul -se ştie- a cunoscut multe la viaţa lui şi nu mai e chiar aşa de uşor de dizlocat.

Şi nici atunci nu se sparie de fapt sufletul, el mai mult fâlfâie alert din aripe, căutând să-şi regăsească echilibrul, realizându-şi concomitent cruda impermanenţă.

Când dă focul, sufletul e de lemn.

(Foto credits: Note Nete)

Reclame

~ de ubiquus pe decembrie 5, 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: