Aglomeraţia de libertate.

Afluenţă, aglomerare, îmbulzeală, înghesuială, (în)grămădeală, învălmăşeală, valmă, năloagă, glogozeală.

Nu ne plac cuvintele astea, mai ales atunci când le încasăm subcutanat zi de zi.

Condamnarea aglomeraţiei a devenit un loc urban comun. Prea comun. Dar oare nu pierdem astfel ceva important din vedere?

Există un merit ascuns al aglomeraţiei, un sens evident şi totodată abscons, lipsit de vizibilitate precum copacul tăinuit de pădure.

Aglomeraţia are meritul de a încadra individul, de a-l integra în mod firesc şi natural într-un ansamblu coerent (cel puţin în raport cu sine), o masă amorfă, depersonalizată, care uşurează omul de greutatea fiinţei, eliberându-l implicit.

Veşnic abhorată, niciodată adorată, aglomeraţia este plasma vitală a civilizaţiei.

Reclame

~ de ubiquus pe octombrie 4, 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: