Îndoieli singulare III.

Deodată, el se întoarse către ea şi-i spuse dintr-o suflare:
Ştii, eu de fapt te iubesc!
Îmbujorată, fata îşi căută cu emoţie cuvintele, apoi răspunse:
Nu te cred.

Pentru o clipă, băiatul rămase cu umerii plecaţi. Părea să judece situaţia, căutând o soluţie salvatoare. Ecoul vorbelor ei nu se stinsese când el zise grav:
Uite!

Îşi ridică mâna dreaptă în aer.
Îşi ridică mâna stângă în aer.
Inspiră adânc şi închise ochii.
Îşi ridică piciorul drept în aer.
Îşi ridică piciorul stâng în aer.
Expiră puternic şi deschise ochii.

Acum mă crezi că te iubesc?

Privirea ei, filtrată discret de genele prelungi, grăi o mie de cuvinte:
Da.

Băiatul se simţi străbătut de un curent cald, din creştet şi până-n vârful degetelor picioarelor. Îşi relaxă corpul şi auzi vocea veselă a fetei, continuând:
Dar data viitoare vreau să văd cum faci asta fără să stai pe scaun. 

Reclame

~ de ubiquus pe septembrie 14, 2012.

3 răspunsuri to “Îndoieli singulare III.”

  1. Minunat… Mi-a plăcut mult!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: