Îndoieli singulare I.

S-a oprit în mijlocul intersecţiei şi a început să râdă într-un crescendo interminabil.
De ce râzi? am întrebat. Pentru că nu mai ştiu cine sunt.

S-a oprit în mijlocul patului şi a început să râdă într-un crescendo interminabil.
De ce râzi? am întrebat. Pentru că nu mai ştiu cine eşti.

S-a oprit pe malul mării şi a izbucnit într-un râs nervos, fără sfârşit aparent.
De ce râzi? am întrebat. Pentru că nu mai ştiu absolut nimic.

Apoi ea, eu şi marea am plâns.

Reclame

~ de ubiquus pe septembrie 12, 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: