Cubul.

Mi-a întins un cub Rubik monocrom, cu pătrăţele de aceeaşi culoare. Este un cub speculativ, mi-a spus. Trebuie să-ţi foloseşti vederea laterală. Ce-are a face vederea laterală? am întrebat, doar cubul se rezolvă învârtindu-l în mâini. Nu şi acest cub, a continuat, el este legat de Tot. De tot? De Tot. Este imposibil! Ba este foarte posibil şi extrem de tangibil. Încearcă.

Am prins între degetele mâinii drepte unul dintre inelele monocolore ale cubului şi am început să-l răsucesc lent. Cu coada ochiului am remarcat că peretele din dreapta începuse să se deplaseze la rândul său.

Exact. Chiar se întâmplă. Iar ceea ce vezi este doar efectul superficial. În spatele zidului există o stradă, un oraş, o lume, Totul. Tocmai ai schimbat Totul.

M-am oprit, străfulgerat de gândul că lucrurile pe cale să se întâmple ar putea fi reale, că povestea aceasta ar putea fi mai mult decât un vis diurn sau o fantezie datorată demonului prânzului. Dacă totul este adevărat, dacă am schimbat Totul, metamorfozând un adevăr într-altul? 

Dar dacă nu fac nimic? Poftim? Dacă nu joc jocul, dacă refuz să rezolv cubul? Nu se poate, ai început deja, nu mai este cale de întors. Mă opresc aici, atunci, şi răsucesc la loc inelul pe care l-am mişcat. În regulă, dar schimbarea rămâne validă, nu vei face decât să adaugi o nouă schimbare. Orice ai crede, nu există întoarcere ab origine. Ai modificat o stare într-alta, iar acum vei schimba cea de-a doua stare într-o a treia, complet diferită de prima. Dar nu este corect, nu mi s-au explicat regulile în prealabil! Aceasta este, tocmai, prima regulă. Este un joc crud şi injust! Este ceea ce este atât cât este.

A rezolvat cineva cubul până acum? Din câte ştiu eu, o singură fiinţă. Dumneavoastră? O, nu, eu nu pot face asta. Eu doar păstrez cubul şi-l înmânez candidaţilor. Sper din tot sufletul să-l rezolvi. Cât timp am la dispoziţie? Tot timpul. Sunt prizonier, cu alte cuvinte? Da.

Am strâns cu ardoare cubul monocrom în palme.

În jur, Totul aştepta să fac o mişcare.

Am închis ochii.

Am răsucit.

Reclame

~ de ubiquus pe iunie 12, 2012.

8 răspunsuri to “Cubul.”

  1. ce alei s-au creionat!

  2. ce le e dat şi lor de păstrătorul de jocuri, na…

  3. Ubi!…am citit postul de trei ori și parcă tot de atâtea ori am înțeles altceva! tu încă te joci cu acest cub?…altfel nu înțeleg de percepția mi se tot schimbă. ai răsucit iar?
    eu cred că dețin cubul acesta încă de când m-am născut. mi l-a lăsat cineva în leagăn. nu am știut ce este și nici acum nu știu…dar jocul ăsta simt că l-am început și eu de-atunci…și răsucesc la el tot de-atunci…

    • asa, citeste, roteste, priveste – este singura atitudine prin care poti câstiga jocul. cubul speculativ este o proba de anduranta care dureaza o existenta. nu are rost sa te grabesti, nu are rost sa trisezi, ceea ce conteaza este sa simti cu adevarat jocul, cubul, inelele, patratelele, interstitiile, sa meditezi la esenta acestui Tot si… sa realizezi esenta, sau sa tinzi catre revelarea ei. pentru ca, pâna la urma „there is a crack, a crack in everything, that’s how the light gets in” (or out), dupa cum zicea cândva un mare maestru într-ale Cubului.
      save the crack save the world.

  4. la testele de anduranță sunt „cheerleader” 😛
    hei, tocmai ce l-am răsucit iar! uite! …se…
    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: