Ceea ce rămâne.

În iulie 1940, Europa se găsea angrenată într-un război devastator, cel mai crud, cel mai sângeros conflict armat din istorie. Franţa fusese îngenuncheată de trupele germane. Parisul, citadela-lumină, oraşul iubirii, fusese ocupat pe 14 iunie. Pe străzile sale cu nume de poeţi şi de flori ajunseseră sa defileze tancuri grele şi soldaţi cu mitraliere. Starea de spirit a francezilor era teribilă.

Totuşi, dincolo de perdeaua morţii şi a umilinţei se profilează întotdeauna viaţa; sub crusta mocirloasă a ororii se poate întrevedea în filigran diafanul. În mijlocul lumii dezlănţuite, în ciuda ei, inimi luminoase continuă să vibreze, să simtă, să supravieţuiască.

Duminică trecută, într-un bazar ocazional improvizat pe o stradă pariziană, am găsit un domn cărunt care expusese pe o masa pliantă o seamă de lucruri vechi pe care le destina vânzării. Printre obiectele expuse erau figurine din porţelan, rame de ochelari, sfeşnice, cărţi poştale, librete muzicale din anii 1930, fotografii, jucării din lemn, şi

un pliculeţ alungit, prins cu un ac cu gămălie şi împodobit cu o panglică albastră. Pe hârtia dictando, ale cărei linii s-au şters cu timpul, este scris, cu o caligrafie minunată, aşa:

O crenguţă de lavandă, care a fost culeasă cu mânuţele mele fine, drăguţe şi tandre. Draga mea Lina, te ador.

Datat: 29.7.40.

De nenumărate ori am fost tentat să deschid plicul îngălbenit pentru a vedea dacă mai există ceva înăuntru, o rămurică uscată de lavandă sau doar cenuşa unui foc aprins într-un suflet frumos în vremuri teribile. Dar, de fapt, nu cred că e important ce este înăuntru. Ceea ce contează este

Exact.

Ceea ce contează este fără cuvinte.

Reclame

~ de ubiquus pe mai 23, 2012.

8 răspunsuri to “Ceea ce rămâne.”

  1. Oul lui Columb, ai dreptate.

  2. …cumva mirosul lavandei a răzbătut până la mine prin felul în care ai așezat „întâmplarea”!

    Plasarea în climatul războiului, mi-a amorțit primul gând lăsând loc doar senzațiilor… „totuși, dincolo de perdeaua morții și a umilinței se profilează întotdeauna viața”….biletul tău mi-a lăsat același gust căpătat de la „La Vita è Bella”- lupta de a transforma războiul într-o iluzie de joc în care tancul defilează ca premiu… zâmbetul candid și bucuros al copilului la vederea tancului este aidoma biletului cu lavandă:)… îl încasezi din plin fără să-l desfaci!

  3. Pâna la urma ajungem (cioburi de) oale si ulcele, existenta e în sine o farâmare zilnica a lutului originar, dar ce frumoase esente se degaja uneori din causul efemer al câte unui vas omenesc.

    Asta suntem: vise-n vase.

  4. unde ești domnule Ubi? unde ne-ai părăsit ? 🙂

  5. pot să optez pentru aceeași variantă ? răspuns final : a

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: