Vinul vieţii.

Cel mai bun vin este cel băut dintr-un pahar de muştar, cea mai savuroasă mâncare este un mic fraged servit dintr-o caserolă de carton, cel mai mişto loc de petrecut e oriunde palpită viaţa. 

Puţin după Paşte are loc o petrecere, la care sunt invitat. Aşezat pe covorul moale din sufragerie, fac ce-mi place cel mai mult: privesc lumea. (Trage un pic curentul, dar e ok.)

Se deschide o uşă. Apare Y, cu un zâmbet de zile mari şi cu o sticlă de vin roşu. A întârziat, aşa că găseşte majoritatea platourilor cu mâncare pe jumătate goale. Cu un aer vinovat, gazda îi spune: Ştii, suntem proaspăt mutaţi, avem doar câteva pahare, şi-i întinde un pahar de plastic. Nu mai sunt nici scaune libere, aşa că Y se aşază lângă mine pe covor. Se sprijină cu spatele de calorifer şi soarbe încântat vin din paharul de plastic. Se porneşte o discuţie interminabilă şi relativ consensuală despre tot şi nimic. Multe pahare de plastic mai târziu, ne ridicăm cu greu să mergem spre case. Y se îndreaptă de spate şi zice, eliptic dar empatic: Băi, excelent! 

 

Puţin după Paşte are loc o altă petrecere, la care sunt invitat. Aşezat pe canapeaua confortabilă din sufragerie, fac ce-mi place cel mai mult: privesc lumea. (Este cald şi bine.)

Se deschide o uşă. Apare Z, cu o sticlă de vin roşu şi cu X, noua sa prietenă. Au întârziat, dar din fericire există pahare pentru toată lumea. Gazda le serveşte amândurora băuturi. X doreşte să bea suc de portocale, deoarece nu agrează alcoolul. I se toarnă suc într-un pahar de cristal. Cu coada ochiului privesc gesturile nou-venitei. O văd ridicând paharul în dreptul ferestrei, privindu-l cu atenţie în lumina soarelui. I se adresează gazdei: Poţi să-mi dai, te rog, alt pahar, ăsta e murdar. (Erau pete de calcar). Gazda îi oferă un alt pahar. X se aşază crispată pe marginea canapelei. Prietenul Z, care urmărise de departe toată afacerea, îi spune gazdei: Nu te supăra, ea e mai dificilă. I se răspunde: Nu mă supăr, mă întristez doar, pentru ea.

Care e momentul în care ajungem să pierdem gustul adevărat al vieţii? Cum reuşim să ne complicăm inutil existenţa, rupând-o de farmecul natural al simplităţii? Când uităm că cel mai bun vin este cel băut dintr-un pahar de muştar?

Reclame

~ de ubiquus pe aprilie 25, 2012.

5 răspunsuri to “Vinul vieţii.”

  1. reactia mea la ce ai scris: Bai, excelent:)

  2. nu stiu cand anume s-au pierdut paharele de mustar…poate de cand mustarul ala clasic ( care culmea, e cel mai bun!!!!!!) nu mai place protipendadei?…..cel de dijon e sfânt printre snobi ( care snob aici e forma elevata nu a prostului nativ ci al jmecherilor!)…de cand madmoazelele „împarfumate” grețos își preumblă vuitoanele prin bamboo la brațul musiuilor flaușați și „scoborâți” din albul orbitor al Porșelui ….
    …a da paharul de muștar și moliciunea covorului pe paharul de cristal și canapeaua baxter e sacrilegiu din punctul meu de vedere:)…iar a da vinul pe suc de portocale imi pare profanare maxima!!!!…era vin vărsat in locul bunului Brunello Di Montalcino??????:)

    • oho, d-ra Andreotti, te supara rau nebautorii de vin (sau bautorii de nevin) din pahare de mustar, bag seama:) eu nu cred ca am ceva cu cineva, îs exact în postura acelei gazde care nu antipatizeaza, nu critica, ci doar încearca sa înteleaga si deplânge, atunci când este cazul, câte o pornire sau o mentalitate bizaroida.
      desigur, pornirile si mentalitatile sunt absolut subiective, cam ca gusturile si culorile, cele despre care francezul ne zice ca nu se discuta. nu îmi voi încrunta sprâncenele la cineva care tine sa bea fresh de portocale în loc de vin, dar e foarte posibil sa o fac atunci când cineva va bea suc si va face o mie de mofturi si observatii negative cu privire la lume, viata si urmele de pe pahar.
      nu în ultimul rând, e o observatie tangentiala pe care mi-am reconfirmat-o cu diverse ocazii: oamenii nazurosi nu stiu nici macar sa-si caute scuza betiei pentru crizele lor punctuale de inadecvare sociala. sa le vânda cineva pontul asta, macar.
      brunello di montalcino? ma’ che cosamamma mia, suna divin, ca un poem perfect palatabil. se bea sau se viseaza, doar, asta?

      • crezi că aș fi sărit (ca gazdă) în gâtul madmoazelei care nu vroia calcar din paharul meu pe buzițele ei pufoase??? neeeeh, sunt blândă ca un mielușel!!!!…sau pe musiu că bea juice??? n-am nimic cu „nimeni”! este adevărat că am prostul obicei de a „sublinia” în mod grosier metehnele grele și abuzul de bun simț. în rest sunt diplomată, observ, rumeg, mă amuz sau sunt rezervată după care mă duc să latru la lună!
        Brunello Di Montalcino se visează doar cu bolta palatină senină și plină de stele:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: