Asimilarea destrămării.

Zi de zi se dezintegrează universuri. Mâine se preschimbă grabnic în azi şi utopiile trecute în platitudini prezente. Ochii îndreptaţi către univers, către lume, îşi pierd încetul cu încetul strălucirea, care nu este de fapt decât căutare întru cunoaştere. Nu există revelaţii existenţiale, ori dacă există este vorba doar de una singură, ultimă, fără de echivoc: nefiinţa, marea destrămare. Însă ea nu vine decât ca un rezultat tardiv al unei ecuaţii cu multe, prea multe necunoscute.

PS. Ăă, când sunt mahmur devin abisal. Răul meu.

Reclame

~ de ubiquus pe aprilie 21, 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: