Samsāra: Arete.

Era întuneric şi era frig. Nu am văzut-o, nu am auzit-o venind. Am deschis ochii şi am descoperit-o lângă mine. Mă privea cu mare atenţie, degajând răcoare, beznă şi tăcere. M-ai speriat, i-am spus, doar ţi-am şoptit de atâtea ori să nu te mai furişezi. Te înşeli, mi-a răspuns, nu mi-ai şoptit nimic, eu nu sunt cine crezi că sunt. Ba ştiu prea bine, am continuat, m-ai tot căutat ca să mă pierzi. Ha, mi-a râs ea în faţă, doar ştii că nu poţi să te deţii cu orice preţ! Apoi a dispărut în oglinda cu ramă aurită de pe perete. 

Surprins, m-am apropiat încet de perete. Am privit în oglindă şi privindu-mă m-am hipnotizat. Atunci a reapărut ea, oglindită dar nehipnotizată, şi mi-a cerut să aleg trei culori, la întâmplare. I-am răspuns că nimic nu e întâmplător. Este în regulă dacă aleg alb sau negru? am întrebat. Ea s-a înroşit la faţă şi m-a sfredelit cu privirile, umplându-mi derma de mici orificii, prin care puteam să-mi văd sângele scurgându-se către extremităţi. Fascinat de scurgerea fluxului sangvin am pierdut noţiunea trecerii timpului. 

M-am trezit mergând pe o stradă pustie. Pielea mi-era plină de găuri mai mari şi mai mici. Nu ştiam în ce direcţie trebuie să mă îndrept. Cuprins de îndoieli, am simţit că mă împiedic. M-am echilibrat, însă de pe dermă mi-a picat una dintre găurile mari. Am văzut-o zăcând lată pe trotuar. M-am aplecat să o ridic, dar am căzut în ea. Am simţit că mă prăbuşesc în necunoscut şi mi-am pierdut cunoştinţa. Nu ştiu cât a durat până când mi-am revenit în simţiri. Era întuneric şi era frig. Nu am văzut-o, nu am auzit-o venind.

Reclame

~ de ubiquus pe martie 26, 2012.

3 răspunsuri to “Samsāra: Arete.”

  1. înțeleg că experiența ta, a fost samsara ( te-ai născut, ai murit, te-ai reîncarnat – a câta oară?) ridicată la rang de arete…ai reușit să ieși viu dar oare ai apucat să-ți exploatezi la maxim potențialul tău ca ființă?
    …..cred că are dreptate…nu te poți deține, chiar și cu orice preț!

    • Nu sunt sigur, dar am senzatia ca ne place la nebunie sa alergam în cerc; o facem de atâta timp încât ne-a devenit parte din codul genetic.

      Samsara e o treaba foarte interesanta. N-am o aplecare deosebita catre teoria reîncarnarii, dar trebuie sa recunosc ca este una dintre cele mai vechi si mai de succes campanii motivationale virale. Pentru ca deh, trebuie sa-i arati morcovul magarului ca sa urce dealul, si sa-i promiti pe drum ca odata ajuns în vârf poate deveni pegas. Sunt însa si câtiva oameni care realizeaza ca este important sa doreasca sa fie (mai) buni pur si simplu pentru ca asta le da un sens, nu pentru vreo rasplata cosmica scoasa dintr-o culegere de povesti nemuritoare. Pe mine, de exemplu, nu ma tenteaza sa cânt cu îngerii, sa huzuresc alaturi de 72 de fecioare sau sa stau la dreapta vreunei creaturi supreme. Mi-ajunge sa ma stiu fericit aci si acum.

      Si apoi, om (re)trai si om (re)vedea.

      • pe același principiu circul și eu prin viața asta…îmi este suficient să mă știu aici și acum mulțumită și fericită (fericirea înțeleasă și tradusă prin mine nu fericirea supremă promisă măgarului-pegas în devenire!)…promisiunile par încântătoare dar la mine ce-i în mână, nu-i minciună!
        …și dacă e să fie după faptă și răsplată, atunci vorba ta: om (re)trăi și om (re)vedea!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: