Orizonturi roşii, de Ion Mihai Pacepa.

În această carte autobiografică este vorba despre aventurile conjugale ale unui cuplu, Mihai şi Luminiţa, doi oameni de o banalitate tulburătoare, cu însuşiri şi preocupări perfect ordinare, care locuiesc într-un apartament semi-decomandat, confort 2, dintr-un bloc din cartierul Militari, alături de un câine numit Cerbel şi de o soacră pe nume Lenuş. 

Sub forma unei satire familiale efervescente, amintind pe alocuri de „Casa Buddenbrook” a germanului Thomas Mann, autorul rememorează perioada dificilă a anilor 80, cu problemele inerente societăţii acelor vremuri.

Pacepa prezintă aici în detaliu realităţile vieţii de cuplu şi de familie, fără echivoc ori menajamente, dintr-o perspectivă intimistă, specifică, scăldată într-un umor spumos, de cea mai bună calitate. De altfel, cititorul va putea găsi în „Orizonturi roşii” unele dintre cele mai savuroase dialoguri livreşti de la Tudor Muşatescu încoace. Iată, de pildă, dialogul dintre Mihai şi Luminiţa cu care se încheie ultimul capitol şi care dă sens întregii construcţii pacepiene:

Întinse mâna pe sub plapumă şi îi cuprinse în căuşul palmei sânul drept, pe care prinse a-l frământa cu jind, de parcă ar fi fost ultima speranţă de care-i atârna existenţa. Întorcându-se încet cu spatele, ea îi îndepărtă cu blândeţe mâna fierbinte.
Mihai o privi cu ochi înceţoşaţi, ca un om brusc golit de viaţă:
-Dar… Ce ai? Care e problema?
Cu voce şoptită, cu privirea rătăcită, Luminiţa răspunse:
-Orizonturi roşii…

Reclame

~ de ubiquus pe martie 11, 2012.

5 răspunsuri to “Orizonturi roşii, de Ion Mihai Pacepa.”

  1. Simply the best! 🙂 Taica-miu e fan Pacepa si Corut, a citit toate cartile si vroia intr-o vreme sa ma indoctrineze si pe mine cu securisme d-astea. Corut e si mai penal, ar trebui sa-i facci si lui o cronica, ar iesi ceva de poveste. Anyway, asta e bestial, cine a rasfoit cartea prinde si mai tare poanta (da, recunosc ca n-am avut nerv s-o citesc in intregime, mea pulpa, na). Hai, inspiratie, mai asteptam si altele. 🙂

    • Cam asa si la mine, si taica-miu era fan Corut si dintr-un motiv sau altul chiar am citit vreo duzina de carti de-ale lui când eram mic. Îmi pareau carti misto, de aventuri si de spionaj, au intrat fara probleme între un Fenimore Cooper si un Philip K. Dick. Sigur, acum nu cred ca le-as mai putea citi, am încercat relativ recent si mi s-a parut totul un incredibil delir epic (dacii în lupta cu bubulii, vârtejuri de para-energie, discursuri motivationale si alte descalecari divine, soi de remix new-age între cea mai proasta poveste a lui Tolkien si cea mai buna poezie a lui Vadim Tudor). Deci: nu.

      Iar Pacepa, oho, are atâta farmec! Nu în ultimul rând, ma fascineaza o treaba: e interesant de observat ca cele mai eroice carti au fost scrise de cei mai mari lasi. Iar o încercare faina, dupa mine, este demistificarea mistificatorului, chiar în mod ludic.

  2. mi-aduc aminte ceva….era de sarbatori si taica-miu asculta la gura sobei povestea asta la Europa Libera…facusera aia un fel de foileton din viata astora dar de cate ori intram in camera inchidea rusinat radioul:(…imi cam dadusem eu seama despre ce era vorba dar izul ala erotic nu-l intelegeam eu prea bine…stiu ca o data m-am suparat rau si m-am dus sa citesc Pisica-n cizme…m-a batut taica-miu de mi-a sunat apa in cap si m-am jurat ca daca prind serialul sau cartea asta porno a lu` pacepa n-am s-o mai citesc in veci… m-a costat prea mult…doua perechi de palme zdravene date pe cur pe care o sa mi le amintesc pe veci ca fiind „decembrie rosu”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: