Fiinţă şi timp, de Martin Heidegger.

Cartea lui Martin Heidegger mi-a fost recomandată acum câteva zile de Alessia, studentă la drept şi animatoare în clubul Fratelli. Discutând la bar într-un moment mai liniştit, între două seturi ale DJ-ului rezident, am fost surprinşi să descoperim că avem în comun pasiunea pentru tequila José Cuervo Especial şi pentru autorul suedez Stieg Larsson, mai ales pentru romanul „Fata cu un dragon tatuat”, o capodoperă a literaturii moderne, din păcate neînţeleasă de marele public. Am început, fireşte, să vorbim despre noul roman scandinav, despre inegalabilii Arnaldur Indridason, Camilla Läckberg, Mons Kallentoft, Yrsa Sigurdardóttir, Kjell Ola Dahl şi Håkan Nesser. După şase shoturi de tequila şi trei B52s, Alessia a plecat să-şi pudreze nasul, nu înainte de a mă sfătui să caut neapărat, după cum ziceam, romanul lui Martin H.

Fără a mai tergiversa, aşadar, pot spune că „Fiinţă şi timp” este o carte bunicică. Deşi nu se ridică la nivelul trilogiei Millenium, F&T este un bildungs-roman surprinzător, înfăţişând evoluţia lui Jürgen Dasein, un adolescent german inhibat şi retras, adept al curentului emo, care intră în viaţa adultă în mod brutal, fiind răpit de o navă extraterestră în noaptea de Halloween.

Jürgen este luat prizonier pe un OZN provenind din galaxia Alpha Angst, care se dovedeşte a fi o navă de circ, purtând de colo-colo prin univers creaturi rare în scopul de a fi expuse la târgurile şi bâlciurile cosmopolite de pe diverse planete. Tânărul Dasein duce o viaţă tristă pe nava-circ, alinată doar de prietenia pe care o leagă cu un bătrân dromader grabbadian orb, Eno’Log Fenomh, care îl va învăţa telepatic tot ce trebuie ştiut despre lume şi viaţă (NB. discursurile venerabilului Fenomh sunt transcrise în braille în versiunea originală a cărţii şi poartă, dintr-un motiv sau altul, numele de fenomenologii).

În penultimul capitol, cu puţin înainte să împlinească 20 de ani, Jürgen Dasein ia hotărârea să-şi ia viaţa în mâini şi să evadeze din captivitatea cosmică. El obţine din partea maestrului său orb o încuviinţare entuziastă şi un ceas atomic fabricat pe Grabbad, un model care se poartă implantat în lobul urechii.

Aflând că nava alpha-angstiană urmează să parcurgă Calea Lactee pentru a onora un turneu contractat în galaxia Andromeda, băiatul sabotează propulsorul hiperluminic, determinând din greşeală explozia celor zece motoare protonice şi distrugerea integrală a navei-circ. Bucăţi de tablă, fâşii de carne arsă şi cristale multicolore plutesc în spaţiu, în timp ce Jürgen priveşte totul cu ochi inexpresivi dintr-o capsulă de salvare, gârbovit de spate de parcă ar fi trăit douăzeci de ani într-o singură zi.

Ultima imagine pe care ne-o oferă Martin Heidegger este de o frumuseţe zguduitoare: geamul capsulei se fisurează încetul cu încetul, iar chipul tânărului Dasein împietreşte la propriu, sub efectul radiaţiilor cosmice, în timp ce o lacrimă i se cristalizează pe obraz. Capsula devine un satelit etern al planetei Marte.

Timpul îi răsuna asurzitor în urechi. „Mi-a sunat ceasul”, îşi spuse Jürgen, „însă cred că s-a meritat. Nu regret nimic: nici binele care mi-a fost făcut, nici răul. Mi-este totul egal. Nu regret absolut nimic; totul este acum plătit, măturat, uitat. Nu-mi mai pasă de trecut, mi-am pus amintirile pe foc. Toate durerile mele, plăcerile mele, nu mai am nevoie de ele acum. Am dat deoparte afectele şi tulburările, am măturat totul şi sunt gata să pornesc de la zero. Acesta este adevărul meu: nu regret nimic, absolut nimic.”

Reclame

~ de ubiquus pe martie 10, 2012.

3 răspunsuri to “Fiinţă şi timp, de Martin Heidegger.”

  1. L-am citit si eu pe Heineken asta, nu o data!…am tot revenit asupra lui dar din nefericire „de unde” si „incotro-ul” au ramas in continuare invaluite in mister si in tacere adanca. Finalul a fost ceva-ceva…lacrima aia cristalizata a lu` ovidiu salveaza toata treaba!….m-am lasat de Heineken si m-am apucat de Kent in speranta ca, luandu-ma la tranta „cu critica ratiunii pure” cineva sau ceva imi va dezvalui misterul….dupa o intoxicatie grava si-o minte inecata in ceata, Kent-ul a fost abandonat!
    …De departe, filozoful ala neamt – Jägermeister mi se pare mai aproape de mine….dom`le..asta intelege altfel lucrurile, e mai pe gustul meu… e accesibil!…citindu-l p-asta am realizat ca Hegel ala n-ar pic de grade-n cap din moment ce nu intelege deloc cum e treaba cu „fenomenologia spir(i)tului”….E grea filozofia asta!!!!
    Ma duc sa-mi intorc ceasul…iar a stat!…nu-l mai iau diseara cu mine, imi pun cerceii noi si ma duc la Fratelli!!!!!

    • Înteleg pe deplin dilemele cu care te confrunti, am trecut pe acolo, am urcat acel munte si m-am pravalit de pe el de atâtea ori, poate datorita faptului ca si Weltanschauungul meu a inclus mai mult filozof neamt Jägermeister decât trebuia. Mda, sunt mult mai buni metafizicienii crestini, gen Augustin sau Pascal, poti sa citesti linistit(a) toata noaptea la ei fara sa te doara capul a doua zi.

      Gata, ma eschivez acum de la alte calambururi ireverentioase si ma duc sa-mi oblojesc mahmureala existentiala cu un studiu al celebrei epistemoloage Mariah Carey, „I Kant live if living is without Jüng”.

      Si când ne-o fi mai rau, bine sa ne fie.

  2. calambururi ireverentioase???? ouch!….am plecat!
    noroc!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: