Odiseea, de Homer.

Îmi voi începe cronicile livreşti în mod firesc, cu un roman extraordinar, care a marcat într-un mod indelebil istoria literaturii universale. Titlul nemuritoarei capodopere a marelui Homer provine, după cum se ştie, chiar de la numele (şi renumele) personajului său principal, Odiseea Haidamac.

Doamna Odiseea este foarte respectată de comunitatea micuţului sat moldovean în care locuieşte, Sireni. Autorul ne arată că ea a rămas văduvă pe timpul Războiului de Independenţă, când soţul său, Aurelian Haidamac, zis Mituş, a fost despicat de baioneta unui soldat gruzin, la popota unităţii, din cauza unei controverse asupra poziţiei iridiului în tabelul lui Mendeleev. În urma nefericitului eveniment, Odiseea a rămas cu o pensie mizeră de urmaş, o cocioabă dărăpănată, fără canalizare, şi un băieţel blonziu şi timid, numit Veniamin. Înfruntând cu stoicism vicisitudinile vieţii, ea îşi va creşte fiul în cultul onoarei şi în litera Cărţii, străduindu-se să-l educe în aşa fel încât să nu ajungă o brută alcoolică precum tatăl său. 

Odiseea portretizează profilul-tip al femeii puternice, sigure de sine, care urmăreşte cu supra-măsură să înfrângă un status-quo societal nefavorabil. Prinsă într-un micro-cosmos rural tradiţionalist şi închistat, ea nu va pregeta să verse lacrimi, sânge şi sudoare pentru a-şi desţeleni făgaşul către dreptate şi adevăr şi pentru a-şi dobândi dreptul de a fi, în fine, un om între oameni. Prin forţele proprii şi fără a accepta compromisuri, Odiseea va ajunge peste ani o femeie bogată, împlinită şi stăpână pe destinul său. 

Cât despre Veniamin, acesta va termina studiile liceului catolic din Fălticeni, apoi va emigra în mod surprinzător în Statele Unite, unde va deveni mâna dreaptă a celebrului contrabandist Al Capone. Prin forţele proprii şi fără a accepta compromisuri, el va ajunge bogat, împlinit şi stăpân pe destinul său. Peste ani, Veniamin va părăsi o Americă injustă şi coruptă pentru a se stabili în satul natal, spre bucuria mamei sale. 

Romanul se încheie pe un ton cald şi optimist, cu o secvenţă de un realism tulburător:  

Odiseea îl privi cu atenţie pe deasupra ochelarilor şi spuse:
-Nu-ţi mai mânca unghiile, ce naiba, eşti om în toată firea de-acum!
-Asta e. Se pare că unghiile sunt singurul lucru care-mi mai trezeşte apetitul.
-Nu e normal. Ai slăbit ca naiba. Când erai acasă mâncai cum trebuie.
-Da, pentru că aveai grijă întotdeauna să mă îndopi ca pe un curcan.
-Dragă, eşti bărbat. Bărbatul e mereu în creştere, trebuie să se hrănească.
-E doar o chestie de percepţie. Tu voiai ca lumea să ştie că ai grijă de mine.
-Şi ce e rău în a avea grijă de cei dragi? Dragostea trece prin stomac!
-Da, până-ţi iese pe ochi! Iar aici sunt politicos, să ştii, mă refeream la…
-La prostii. Te frămânţi aiurea pentru lucruri neimportante.
-Dar, mamă…
-Stai drept pe scaun şi nu-ţi mai ronţăi unghiile.

Reclame

~ de ubiquus pe martie 9, 2012.

3 răspunsuri to “Odiseea, de Homer.”

  1. :))))…o, doamne!
    duduia odiseea are ceva din caracterul vitoriei lipan, e o odisee aparte ce nu vrea să prevestească nimic din drama anei lui rebreanu….din fefelaga n-am gasit nimic:)….poate doar daca nu si-a facut averea cu bator, ca aici nu avem informatii concrete:)…ba nu, are mai degraba din „rotunjimea” Marei lui Slavici…o depaseste, chiar!
    haidamac, e la tot pasul si are copii fidele in fiecare buletin de stiri de la ora 5. cu veniamin…eheeee, ce poveste…. „a fost odata in america” – rullz!!!….noodles pare pseudonimul lui…incerca sa se salveze si sa-si gaseasca sufletul pierdut prin america alaturi de mama si in locul copilariei sale:)
    auzi???? homer era roman????…ca dupa nume nu pare:).. are ceva din durerea lui marin preda!!!!

    Excelent! Excelezi deja!:)

  2. Gresesti, Homer nu era român. Era românca.

    S-a tot spus despre Homer ca de fapt nu ar fi existat, ori ca ar fi fost un gradinar turc din Ionia, ori un poet orb din Iliria, etc, samd. Eu stiu însa, pe surse, ca Homer a fost de fapt românca.

    Ea se numea în acte Euripida Bâzdâc, dar a adoptat pseudonimul Homer la recomandarea lui Ion Heliade Radulescu, odata cu publicarea primului sau roman, „Iliada” (povestea unei cateluse care se rataceste în padure si este salvata dupa multe peripetii de un braconier cu suflet de copil). D-ra Homer s-a nascut în 1849 la Mierlestii de Sus, în judetul Olt (a se verifica pe google maps, exista si azi), dar a locuit cea mai mare parte a vietii în Bucuresti, într-o casa de la Bariera Vergului (actuala Piata Muncii), o cladire cu trei etaje care i-a purtat multa vreme numele(„Casa cu Bâzdâc”, devenita între timp restaurant cu manele, „Million Dollar Club”).

    Conform documentelor epocii, Homer a murit pe 3 septembrie 1917 (22 august pe stil vechi) în Batalia de la Marasesti, unde si-a dat ultima suflare alaturi de o alta mare eroina nationala, Catalina Toderoiu, mai cunoscuta ca Ecaterina Teodoroiu. Ultimele sale cuvinte au fost: „Dincolo, la nemti, exista si ciocolata cu martipan”, dar martorii la eveniment au transmis citatul posteritatii sub forma usor modificata: „Dincolo de puteri nu este cu putinta sa lupti”.

  3. ah, Doamne!….ce lectie de literatura, deistorie…de viata!!!
    …am trecut prin scoala ca rata prin apa???…is inculta rau! iote cate am invatat de la tine:!
    asa este????…dincolo la nemti au ciocolata cu martipan?????… offffff!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: