Cei goi şi cei morţi.

Nu aşteptarea în sine este criminală, ci timpul pierdut aşteptând. Dacă s-ar face o evaluare statistică a momentelor pe care le petrecem aşteptând am fi uimiţi de ponderea acestora în vieţile noastre în raport cu alte activităţi pe care le considerăm esenţiale. Totuşi, această aşteptare asasină ne umanizează, ne dă substanţă şi rost. Zeii nu aşteaptă niciodată, ei nu sunt supuşi indeterminării omeneşti. Lipsiţi de aşteptare, zeii sunt goi.

Reclame

~ de ubiquus pe februarie 8, 2012.

5 răspunsuri to “Cei goi şi cei morţi.”

  1. …și care timp petrecut așteptând se dilată de fiecare dată cât infinitul!
    …așteptarea în van poate să nu ne omoare dar timpul petrecut așteptând în van?

  2. evident ca totul este o asteptare în van, iar secretul vietii e sa nu crezi asta.

  3. ah, si corolar: nemuritorii se aleg dintre idealistii cei mai perseverenti:)

  4. Asteptarea , dulce asteptare , este mult mai dulce decat scopul in sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: