P•u•l•s•a•ţ•i•e.

(sonografii egotice)

Stelele s-au lipit de tavanul dormitorului şi-mi fac cu ochiul în noapte. Captivat de manifestările astrale de deasupra patului, văd cum stelele compun pe tavan un mesaj sclipitor. Shine on you crazy diamond!
Universul conspiră deasupra mea şi mă absoarbe în tăcere, pe un riff incandescent de chitară rece. Tractat fără recurs de razele siderale, mă apuc de un gând: sunt primul om răpit de stele. Astronomy Domine.
Afară, lumina portocalie a felinarelor se oglindeşte în zăpada proaspătă – se răsfrânge în pereţii camerei goale – se reflectă în ochii incandescenţi – se scurge în sufletul incert, înăuntru. What do you want from me?
Stelele dansează pe tavan, se încing ca ielele într-un dans nupţial, vor să mă ameţească, să mă vrăjească, să mă poarte pe-o boltă de lapte şi miere. Înghit în sec, ridic din umeri şi plutesc pe un cântec. Learning to fly.
Afară, glasuri ameţitoare murmură pe culoarele fără ecou ale nopţii – şoptesc prin voaluri de organza cafenie – susură vorbe fine stinse de vânt – plonjează în apele calme ale dimineţii, înăuntru. Keep talking!

Afară, tractoarele sistematizează zăpada proaspătă – viscolul îndoaie pomii – vecinul târâie un scaun – tâmplele îmi zvâcnesc alert, în doi timpi – stelele, glasurile şi riffurile se sting, înăuntru. Coming back to life.

Atunci mă vizitează ea, cu şalul ei negru, mă bate cu arătătorul în frunte şi-mi zice: Adan, adan, eşti prea aerian, n-ai împământare şi o să te arzi! O să pun duşul pe tine într-o zi şi nu vei fi în baia ta aseptică! Hey, you!
Eşti mult prea uscat, prea curat, nu ştii cum e să curgă apele pe tine. Trăieşti pe o insulă pustie şi te crezi slobod în grădina Edenului, dar nu realizezi că nu-ţi creşte fir de iarbă în jur. A great day for freedom!
Eşti prizonier voluntar în arhipelagul dezolării, unde noapte de noapte muntele se mistuie în ocean. Instalat pe vârful tău iluzoriu refuzi să-ţi iei ochii de la stele şi să priveşti abisul de sub picioare. Sorrow?
Priveşti în gol şi crezi că vezi prea-plinul, asculţi muzica sferelor dar eşti doar un cap-pătrat. Valsezi cu îngerii şi te înalţi béat pe nouri albăstrii, dar uiţi că nu ai aripi nici cât să treci strada. High Hopes?
Nu râde, priveşte-mă cu adevărat, observă în fine că muza ta poartă vălul Morganei şi vrea să te facă să bei cupa Lucreţiei. Te crezi una cu absolutul, dar eşti doar un ciob de oală spartă. Another brick in the wall.

Soundtrack: Pink Floyd – Pulse.

   

Reclame

~ de ubiquus pe ianuarie 28, 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: