Hoc est corpus meum – Noli me tangere.

Eram întins pe o suprafaţă plană, era întuneric şi frig. În fapt, habar n-aveam unde şi când sunt. Incertitudinea a durat cel mult zece secunde, după care circuitele neuronale s-au pus în funcţiune. Eram în dormitor, era 11 seara, geamul era deschis şi aerul rece şi curat. 

O mână o aveam fierbinte, cea de sub pilotă, iar cealaltă era rece, cea cu care adormisem îmbrăţişând perna. Surprins la orizontală, mi s-a părut o chestie foarte specială să îmi dau singur mâna, trezindu-mă, şi să fiu atât de tangibil diferit pentru mine însumi. 

Trezit, diferit, am ieşit la lumină.

Reclame

~ de ubiquus pe decembrie 23, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: