Vii la mal, ia?

Ocazional, suntem surprinşi de furtună departe de ţărm, fără repere. În larg. 

Am recitit Vila Amalia de Pascal Quignard. Ca şi prima oară, am parcurs-o avid, neputând să o las din mână, cu excepţia câtorva momente fugitive în care mi-am aşezat cartea pe genunchi pentru a-mi odihni sufletul. 

Deşi musteşte de durere, scrâşneşte amar a singurătate şi se sufocă cu dumicaţii otrăviţi ai relaţionării eşuate, drama romanescă ţesută de Quignard este una justă. Foarte justă. Este povestea scufundării inconturnabile în maelström, este odiseea evadării care nu reuşeşte niciodată, este evocarea frângerii scării ce duce la ceruri intangibile, este Istoria Fugii În Cerc – priponiţi cum suntem de câte un ţăruş individual, în staule comune. 

Suntem primate sentimentaloide şi ne învârtim etern în jurul cozii pierdute. 

Ocazional, ne umplem plămânii cu cuvinte şi ne rostim sufletul. Sub apă.

  

~ de ubiquus pe noiembrie 19, 2011.

3 răspunsuri to “Vii la mal, ia?”

  1. Poate că ar fi bine să punem punctul pe i: inimă, imaginaţie. Cât nu suntem „morţi la mal”. Zic şi eu. Cred că există şi „porţi la mal”. Şi ajungem la chei.

    Cuvintele astea „priponit” şi „ţăruş” mă duc cu gândul la necesitatea unui ritual de… exaltare.

    Cât despre „Istoria Fugii în Cerc”, ştim prea bine. Vezi şi auzi „cercul nostru strâmt”, „damnarea perpetuă”, „ne naştem ca să murim”…
    Eu zic să ne mai purtăm şi sufletul pe unde ne poartă trupul.

    Şi o să cam tac. Pentru că nu mă pricep să înot.

  2. Oho, ritual de exaltare! Pare a fi încântator de ravasitor, suna a furtuna în suflet, si eu nici macar nu sunt membru în Marea Musonerie! Ce vrajitorie mai e si asta?

  3. Ritualul de exaltare este o vrăjitorie cu (a)vânt care-ţi ia din suflu, dar îţi lasă sufletul învolburat. Suflă, suflă, că oricum te vor trece apele crude.

    În treacăt observ că bate fain muzichia pe la tine, prin fereastra ultimelor postări.
    Dar încearcă şi valsul de la miezul nopţii al lui Adam Hurst, în caz că încă nu l-ai. Noaptea are gleznele subţiri, pluteşte caldă şi înmiresmată în jurul tâmplelor tale şi te va face să dansezi rotit, învăţându-te după cum spunea Monsieur Ibrahim.

    Ah, şi asta voiam să-ţi zic de data trecută: că a ieşit drăguţă anagrama cu punctul unui i în plus şi minus un a, la vila amalia: vii la mal, ia?
    Poate că uneori mai pierzi câte un a, mai câştigi câte un i şi uite aşa ajungi să alfa beta izezi.

    În treacăt zic, pentru că: bărcuţa, Voroneţul, unul dintre poemele pentru Sanda care-s trei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: