Mobil perpetuu.

Am închis cartea şi am pus semn acolo unde am rămas. 

Nu putem proceda în mod asemănător cu viaţa de zi cu zi. Poate de aceea iubim cartea, de aceea o alegem ca domeniu preferat de evadare, din noi, din lumea noastră, din imposibilităţile, din neputinţele noastre calificate. 

Cartea nu deschide numai mintea ori spiritul; ea deschide într-un mod sesizabil chipul, schimbă expresia feţei, dă strălucire ochilor, înalţă fruntea, adânceşte sprâncenele. 

    

Este fără putinţă de îndoială faptul că există persoane intelectuale, pe deplin spirituale, care sunt năpăstuite prin naştere cu un chip urât. Acestea capătă însă, o dată cu asimilarea livrescă, un soi de iluminare specială a feţei, practic un semn de nobleţe (care nu are din aristocraţie decât numele, fiind perfect democratic, în măsura în care este accesibil tuturor celor care se lasă deschişi şi luminaţi de sensul cărţii). 

Dar a deschide cartea nu este totul. Ceea ce contează e să mergi mai departe.

Reclame

~ de ubiquus pe noiembrie 14, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: