Mordamor şi Sarengene.

Dintr-o comunicare telepatică între ucenicul Mordamor şi maestrul Sarengene:

Mordamor: Maestre, ce ştiţi să faceţi în viaţă?
Sarengene: Să trăiesc.

   

                          

Reclame

~ de ubiquus pe octombrie 25, 2011.

10 răspunsuri to “Mordamor şi Sarengene.”

  1. Încerc un comentariu impertinent: realizez ce e ”în neregulă”(dacă pot să spun astfel) cu desenele tale(de pe pereți sau nu). Personajele sunt singure, poate prea singure uneori. Cred că e cazul să le împrietenești cu lumea. Mai desenează cel puțin un om lângă Mordamor, chiar dacă ei nu o să fie conștienți în veci de semnele de întrebări și de cheile din propriul Eu. Merită procesul în sine, fără exercițiul cinismului.
    Dar again, un comentariu impertinent 🙂
    n.b.(a nu se citi noapte bună) : …pe care poți să-l ștergi 🙂

    • E un comentariu pertinent, dimpotriva. Doar ca singuratatea personajelor e relativa. De aceea am ales sa nu adaug un personaj suplimentar aici (si altundeva, pretutindeni – e posibil sa existe o tendinta generala implicita), pentru ca pâna la urma ceea ce conteaza este punctul de vedere al privitorului. Mai ales atunci când priveste prin gaura cheii, ca o Alisa care nu reuseste sa gaseasca vreo potiune magica si este silita sa-si traiasca povestea la distanta, prin proiectie.
      Sincerely, omida-albastra-cu-narghilea.

  2. Come again, despre a cui proiecție e vorba aici ? asta ca să mă fac că nu am înțeles.
    Poate artistul de aici dorește cumva să ne spună implicit că totul e proiecție? Sau cumva că un artist ajunge să cunoască pe privitor(implicit lumea exterioară) prin lucrarea sa și invers???? Hm, eu aș zice că pe aici se strecoară și o mică eroare. Poate e de la ubicuitate, eu n-am de unde să știu, sunt doar un privitor. 🙂

    • Ah, era doar o speculatie. În fond, stii cum e, privim acelasi lucru si vedem lucruri diferite. Pâna la urma poate ca e mai bine sa nu mai suprapunem si proiectia peste povestea asta, pentru ca iese o imagine 4D pentru care nu posedam organ. Asa o fantezie nici Hollywoodul n-a vazut.

      • Ei, oricum, orice Alice are nevoie în drumul său inițiatic de o omidă-albastră-cu-narghilea, altfel drumul nu este complet, exercițiul se vrea totuși perfect, nu? Iar sinceritatea face parte din.
        Știi ce crede Alice despre omidă? Izolarea și anhedonia ei poate să o facă de fetiță să îi pară rău și să încerce să ajungă la omidă. Frecvent însă, majoritatea Alicelor care face asemenea gesturi renunță după ce au fost respinse în mod repetat.

        E necesar ca unele lucruri să se termine unde au început. Din nou o opinie. Sau comentariu, Cine știe.

      • „De aceea e mai bine sa sezi pe un zid si sa privesti la lume fara sa te agiti prea mult, ca sa nu risti sa te pierzi rostogolindu-te în zari” Humpty-Dumpty.

  3. Totuși, Humpty-Dumpty ar trebui să se gândească și la Alicele din minoritate care s-ar putea urca pe zid și ele să privească lumea. Sau Acel zid e doar pentru el ?

Lasă un răspuns la Fata de ghindă Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: