Premiul Nobel pentru literatură 2011. Sneak preview.

Este o seară răcoroasă de octombrie, şi marea sală de conferinţă a Fundaţiei Nobel din Stockholm este luminată discret de o duzină de lustre preţioase atârnând din tavanul lambrisat cu lemn nobil. În jurul mesei lungi din mahon se află cinci persoane: patru bărbaţi şi o femeie.

Oamenii stau nemişcaţi în fotoliile lor înalte. Pe pereţi, umbre dansează blând, puse în mişcare de limbile jucăuşe ale focului care arde în şemineul monumental din capătul estic al încăperii. Pereţii sunt decoraţi cu portretele unor personalităţi legendare ale lumii artistice ori ştiinţifice.

Din când în când se poate auzi câte un foşnet liniştit. Cei cinci răsfoiesc cu atenţie ceremonială cele patruzeci şi două de pagini pe care le au în faţă, cu toţii, într-un dosar de culoare albastră. Pe copertă se poate vedea, imprimat cu caractere semigotice cu filigran aurit, titlul: Kandidaterna till Nobelpriset i litteratur 2011.

Fiecare foaie a dosarului conţine numele unei persoane nominalizate la Premiul Nobel pentru literatură. Sunt douăzeci de nominalizaţi finali şi, printre ei, cinci nominalizaţi principali, selecţionaţi în luna aprilie de un grup de douăzeci de membri ai Academiei Suedeze.

Ultima foaie din dosar, cea de-a douăzeci şi una, este goală. Pe ea, cei cinci membri ai Comisiei vor trebui să înscrie numele câştigătorului Premiului Nobel pentru Literatură din 2011.

În seara aceasta de octombrie, în această sală cu pereţii bântuiţi de umbre, se scrie istorie.

Iar eu sunt aici pentru a v-o povesti.

Stau ascuns de mai bine de şase ore în spatele unei draperii grele din imensa sală de conferinţă, aşteptând febril, avid, într-o stare aproape cathartică, să sosească momentul discuţiei finale care va fixa ideal în istoria literaturii, în memoria vie a civilizaţiei omeneşti, gloria artistică a unui mânuitor al literelor de pe Pământ.

Din partea dreaptă a mesei, se aude un glas baritonal:

Så, kära kolleger, har vi beslutat? Aşadar, dragi colegi, ne-am decis?
-Dragă Björn, se pare că am întâmpinat câteva probleme anul acesta. Aşa cum ştii, nu am reuşit să ajungem la un numitor comun cu privire la lista scurtă a candidaţilor, şi cu atât mai puţin privind câştigătorul.
-Dragă Ulla, în primul rând dă-mi voie să-ţi mulţumesc pentru extraordinarul spirit constructiv de care ai dat dovadă pe parcursul acestor sesiuni comune. Consider că ai insuflat o energie nouă în micul nostru grup de experţi blasés şi hârşâiţi de viaţă, cea artistică cel puţin, ha ha ha.
-Ha ha ha, dragă Björn, mulţumesc, mulţumesc, zău că nu este nevoie…
-Este, dragă Ulla, aţi fost fantastică, trebuie să o spun şi eu!
-Vai, dragă Olaf, doar ţi-am spus că mă puteţi tutui. Zău, suntem colegi, aici.
-Aşa e, Olaf are dreptate. Revenind la ideea ta, Ulla, aş dori să profit de acest prilej pentru a aşeza mai bine în context situaţia punctuală pe care o expui cu o luminoasă sinceritate. Într-adevăr, dragi prieteni, ştim prea bine că şi în acest an, ca de multe ori în ultima decadă, ne-am confruntat cu problema susţinerii argumentative a procesului decizional în privinţa premiului.
-Da, în privinţa câştigătorului, cum am spus şi eu, Sven.
-Da, Ulla, în privinţa câştigătorului, dar să nu uităm de dificultăţile restrângerii listei iniţiale de candidaţi, în luna aprilie. Să nu trecem cu vederea marea cantitate de muncă implicată în selecţia iniţială!
-Desigur, Sven, dar trecutul e trecut, dacă îmi dai voie să spun aşa, aflându-ne aici, ha ha ha.
-Ha ha ha, Björn, eşti incurabil, ha ha ha. Nimic nu-ţi scapă!
-O poţi numi boală profesională, dragul meu Sigurd. „Nimic nu-mi scapă” e mottoul meu de decenii!
-Superb, superb, dragii mei. Haideţi însă să ne oprim o secundă pentru a reflecta asupra acestei liste de candidaţi finali. Să nu uităm că mai avem doar câteva zeci de minute pentru a delibera.
-Exact, Olaf, ai o dreptate divină. Nu mai putem amâna, dragii mei. Trebuie să luăm o hotărâre Acum, cu A mare. Ştiu cât este de dificil, ochii lumii întregi sunt pe noi, mai ales după deciziile pe care le-am luat împreună în anii trecuţi…
-Eu nu eram aici, poate de aceea v-aţi atras toate necazurile, Björn.
-Ha ha ha, Ulla, să fie într-un ceas bun! Ha ha ha.
-Dar trecutul e trecut, nu-i aşa, Ulla, ha ha ha.
-Ha ha ha, ha ha ha.
-Dragi colegi, revenind, rezumând, nu aş putea afirma, cu mâna pe conştiinţă, că am sau că avem vreo vină pentru cele decise în trecut. Să ne gândim care erau circumstanţele!
-Aşa e, Sven, dar parcă prea au fost duri cu noi în 2004!
-Cu d-na Jelinek, vrei să spui.
-Cu ea, Björn. Mie mi s-a părut o alegere bună. Ce era să alegem? Pe indianul acela rebel care scrie despre pedofilie şi ponegreşte religia? Cum îi zice…
-Da, da, sau pe sud-americanul acela, singurul poet de dreapta din lume? Eu nu ştiu ce-i în capul lor, nu se gândesc un pic că nu merge, că nu stă în picioare aşa ceva?
-Ha ha ha, Olaf, şi mai era şi romancierul acela român, sau poet, nu mai ţin minte, care se supărase că a câştigat o compatrioată premiul şi o tot boscorodea prin ziare…
-Aha, atunci când a câştigat Hertha Müller?
-Da, Ulla, atunci! Mă rog, nu ştiu exact cine a început, parcă ea, dar a ieşit o minunăţie! Pfiii, cum îi zice, era ceva cu esco. Ionesco, Bibesco, nu mai reţin. Oricum, mi-a plăcut aşa de tare încât l-am trecut şi anul ăsta pe lista scurtă, şi am comentat aluziv în ziare despre „această Românie care a prins aripi”. Ha ha ha.
-Ha ha ha, Björn, ha ha ha, l-am găsit, e la pagina 13! Îl cheamă, mai precis…
A propos, mereu mi s-a părut că e prea strictă regula aceea care ne cere să nu dezvăluim timp de cincizeci de ani lista nominalizaţilor. Poate ne-ar ajuta mai multă transparenţă, dragi colegi. Nu s-ar mai discuta atât despre presupusele umori ale Comisiei!
-Da, s-ar discuta despre evidentul umor al candidaturilor. Ha ha ha.
-Ha ha ha, Björn, ha ha ha. Eşti incorigibil.
-Eh, facem şi noi haz de necaz, dragă Ulla.

Brusc, o uşă se deschide în capătul imensei săli cu lambriuri din lemn preţios. Cu paşi mici, dar hotărâţi, îşi face intrarea un bătrânel firav şi spân, îmbrăcat cu un sacou bleu-petrol şi purtând la gât o eşarfă sinilie. După un scurt salut din cap, nou-venitul se adresează grupului, baleind cu privirea feţele epuizate ale celor cinci:

-Doamnă, domnilor, am venit să preiau plicul conţinând decizia Comisiei cu privire la câştigătorul Premiului Nobel pentru literatură 2011. Ceremonia oficială va avea loc în zece minute. Aştept decizia dumneavoastră, plecându-mă în faţa ei.

Spunând acestea, bătrânelul spân încremeni, cu capul plecat. Cinci perechi de ochi priveau stânjeniţi la plicul alb din mijlocul mesei de mahon. Cinci guri rostiră, aproape concomitent, douăzeci de nume:

-Péter Nádas?
-Am avut maghiar în 2002. Thomas Tranströmer, al nostru?
-Ne-ar linşa de vii! Philip Roth, poate? E puternic şi visceral!
-Prea virulent, o să nască controverse.
-Assia Djebar, ce ziceti? Nu avem multe femei.
-Mmm, ar suna bine titlurile: „2011, anul feminismului maghrebian!”
-E aiurea, dacă vrem exotism mai bine îl luăm pe Adonis. A luat şi Goethe-ul, avem un alibi tare dacă ne acuză din nou că alegem numai disidenţi şi marginali.
-Adonis, poetul sirian? Ştii doar că poezia se pierde în traducere…
-Şi nu o să vrei să auzi iar Insh’Allah în aula Academiei.
-Atunci Don DeLillo? E catolic, e italian din Bronx, e polivalent şi convingător.
-Ultima oară o zic: Nu.Mai.Vreau.Americani. Ce e complicat în asta?
-Am înţeles. Thomas Pynchon, aşadar?
-…
-Ha ha ha, am glumit, am glumit! Ha ha ha!
-Poate o să-mi condamnaţi perspectiva pur feminină, dar eu l-aş susţine pe japonezul Murakami. E fin, e prolific, tălmăceşte Orientul pe înţelesul occidentalilor, e…
-E moale. E o decizie atacabilă. Altceva, mai repede, hai!
-Mai avem din Asia un poet corean, Ko Un, scrie poeme zen.
-Poeme zen? Ko Un? Glumiţi.
-Atunci mai avem un poet australian, Les…
-Sven, se poate fără poeţi, te rog? Mă ia o criză de bilă. Hai, oameni buni!
-Irlandezul John Banville? E o ţară mică, e o poveste de succes, e minunat pe sticlă!
-Aşa ai zis şi acum opt ani despre Kertész. Nu, tack, mulţumesc, dar nu e un argument decisiv.
-Englezii au fost mereu buni, au confirmat. Ce ziceţi?
-Nu ştiu, ce avem?
-O avem pe Byatt, a luat deja Booker-ul; mai este, staţi un moment, aşa, la pagina 27: Ian McEwan.
-McEwan nu e tipul ăla cu Grădina de ciment? Am citit-o în Caraibe, acum cinci ani, mi-a stricat vacanţa. Out.
-Ha ha ha, Björn, ha ha ha.
-Mda. Mai e ceva?
-Ăăăăă… mai e, dar să nu te superi.
-Nu mă supăr, dragă Ulla. Nu mă supăr. Hai, spune. Cine e?
-Dar nu te superi!
-Nu mă supăr!
-Bob…
-Bob…?
-Dyl…
-Dyyyl…?
-An.
-An?
-Bob Dylan. Pagina 17.
-BOB DYLAN! OMFG, pe toţi zeii! În numele marelui Thor! Abba, Ikea, Saab, Volvo, Husqvarna! Nu mai am cuvinte! Jjjj!
-…
-…
-…
-…
-Ok, n-avem ce face. Nu văd altă soluţie! Ajutaţi-mă să bag numele ăsta în plic! Cum se scrie? Cärto…Corta…
-Cortázar? E mort de două decenii!
-Cråt… Catr… Cratro… Băgaţi-l în plic, că nu mai rezist!
-Ce anume, Björn, ce nume?
-Ăsta, Ulla:

Reclame

~ de ubiquus pe octombrie 4, 2011.

Un răspuns to “Premiul Nobel pentru literatură 2011. Sneak preview.”

  1. :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: