Atracţia depărtării.

Există un farmec, o atracţie a depărtării. Mai devreme ori mai târziu, amocul depărtării ne bântuie pe toţi. Atunci punem mâna căuş la frunte şi privim cu râvnă în zare. Uităm că avem un departe chiar aici, mai mult decât aproape, înlăuntrul nostru. In weiter Ferne, so nah, departe, atât de aproape, e un teritoriu care le circumscrie pe toate celelalte.

Reclame

~ de ubiquus pe septembrie 1, 2011.

2 răspunsuri to “Atracţia depărtării.”

  1. Înlăuntrul nostru e un cerc. Se tot adânceşte, iar noi călătorim neobosiţi spre marginile lui. În râvna noastră ne spunem: dar ce bine-i că are margini rotunde. E un dar! Dar uităm că nu prea avem cum să ne uităm în afara cercului.

    În rest, toate formele de relief sufletesc ne sunt atrăgător de
    aproape-departe, pleacă de la noi şi vin spre noi, într-o hartă personală în care doar noi rămânem să ne aventurăm, umindu-ne cel mai mult pe acolo pe unde zicem: legendă!
    câmpie, Magnetic Fields 2 – Jean Michel Jarre
    dealurile şi munţii pe furtună chiar, Riders on the Storm – The Doors
    şi seninul mării, Through My Sails – Soulsavers
    pe cer ne mai caţără din când în gând, visul, poate că de-asta nu istovim să ţinem ochii larg deschişi şi să călătorim

    Şi pe mâna aia de la frunte, cred că o facem streaşină. 🙂 În căuş adunăm amocul clipei, doar pentru a o elibera în zarea timpului.

  2. Hm, am tot stat si-am cugetat. Era sa-ti raspund facil, cu o poezioara, apoi sa fac o rapida trimitere intertextualista la ceva muzichie psihedelica, cât sa îndesesc si mai abitir ceata aia din zari, vizibila/tangibila în poza ca si-n viata. Cu greu m-am abtinut. Ceva a rezonat aparte în mine. Am renuntat sa mai dau iama în poezie si m-am gândit sa o iau pe o cale descoperibila strict prin pipaire, pe drumul încetosat.

    (NB: eu unul am crescut printre litere, departându-ma voluntar de cifre, pe care le-am antipatizat dintotdeauna cu sinceritate; ma pot numi probabil umanist, macar din perspectiva educationala, formativa.)

    Asadar, mergând pe calea ziselor tale, eu pipai asa:

    Daca facem din cercul ala interior un nucleu, iar noi am fi un soi de electroni dotati cu constiinta care se învârt în jurul nucleului… apai nah, am ajunge deja la fizici superioare. La astea am fost corigent ani la rând, în liceu, dar îmi amintesc ca la un moment dat am cascat avid gura la o treaba care se numea Principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Nu pretind ca am înteles atunci ori acum principiul asta, dar as vrea sa-l folosesc aici, strict metaforic.

    Principiul sustine ca este imposibil sa determinam simultan, cu certitudine ori acuratete, Pozitionarea exacta a unei particule sau a unui obiect compus din particule (ori, tragându-ne spuza pe turta, a unei fiinte, de asemenea compusa din particule) si Sensul viitor pe care îl va urma particula.

    Am folosit deliberat Pozitionare si Sens în locul termenilor stiintifici traditionali pentru a trimite direct la ceea ce zici mai sus, referitor la cercul interior, la calatoria catre margini si la contemplarea zarilor departarii. Pen’ca, da, daca aplicam (ludic si profan) principiul incertitudinii la existenta, ar reiesi ca raportarea la prezent ca determinanta pentru viitor este doar un superb exercitiu de vanitate. Si o imensa, insubstantiala teapa meta-fizica.

    Heisenberg zice ca realitatea se remodeleaza clipa de clipa. DA! Il aprob cu convingere si entuziasm. Si-i suprapun, zâmbind jucaus, judecata mea umanista, care suna fix asa:

    Daca realitatea ar fi determinata în întregime, atunci nu am mai resimti atât de pregnant… atractia departarii.

    Si mi-am închis singur cercul. qed 🙂

    PS. Magnetique, la urmatorul interviu de angajare, când va sosi fatidica întrebare ‘unde te vezi în cinci ani?’ nu le zice treaba cu cercul. Headhunterilor nu le place abordarea lirica, cica ar dovedi subtirime de caracter. Aranjeaza-ti cu grija un pliu la fusta si, cu un zâmbet cald, întreaba-i daca au auzit de principiul incertitudinii al lui Heisenberg.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: