Să fie erezie.

42.

O voce trecută vibrează-n prezent: Uităm şi ţurcă şi maidan, şi haimanaua dulce piere…

Ţurcă azi? Aiurea, Counterstrike în reţea. Tangenţial, mă întreb de ce nu se are totuşi în vedere apariţia unui program de simulare a jocului original? Virtual Tzoorkah 2.0, un concept ludic genial! Cea mai tare aplicaţie din al nost’ sat planetar! Ce naiba face Bill Gates? De ce tot promovează anostele alea de minesweeper şi solitaire şi nu ţurcă virtuală, ţurcă online, ţurcă globală!?! 

Maidan? Aiurea, acum avem blocuri, vile, şosele, supermarketuri şi depozite industriale, terenuri trasate şi proprietăţi private, toate împrejmuite şi atent păzite, lăsând nevoilor exploratorii ale micuţilor cel mult o fâşie plată de asfalt ori un părculeţ cu iarbă sintetică şi alei numerotate. E drept, am găsit câteva maidane la marginea Bucureştilor, dar erau pustii, fără urmă de copii. E normal, însă, în Counterstrike sunt maidane mai faine. 

De haimanale şi haimanalâc nu are rost să mai vorbim, odată lămurite punctele Ţ şi M. Postulează aici doar cei încadraţi sub titulatura fără domiciliu fix, cerşetori veterani şi oameni amărâţi rămaşi pe drumuri. Aceştia sunt însă în marea lor majoritate adulţi, prea puţin puşi pe joacă din cauza potrivniciilor vieţii. Cât despre puţinii micuţi aurolaci rămaşi prin canale lăturalnice, ei haimanalesc cel mult în lumi imaginare, aureolate cu praf de zâne respirat direct din pungă. 

Ţurcă, maidan, haimana: ce triadă fantastică! Sunt copilării întregi care pot fi ideal însumate în numai trei termeni! Poate chiar putem atinge insuportabila uşurătate a fiinţei… Oare ce-ar spune profesorul Kundera despre cvazioximoronica-mi revelaţie nocturnă? Va insista mai mult ca sigur că este vorba despre o Glumă. 

Glumă, neglumă, cu toată lentoarea apăsătoare a unei nopţi fierbinţi de august, am intrat într-o nouă zi. Pot vedea printre faldurile perdelelor crâmpeie de lumină albă, alungând în forţă de pe pereţi proiecţiile portocalii ale felinarelor, precum Vrăjitorul Alb cetele de orci din Lumea de Mijloc. 

Este ora şapte şi jumătate. Trebuie să mă trezesc, să fac un duş, să mănânc, să-mi văd de treburi. 

Trebuie să mă trezesc. 

Adorm profund, nostalgică haimana rătăcind pe maidanele visării.

Reclame

~ de ubiquus pe august 28, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: