Sindromul liniei de margine.

Menţionam mai jos mamonica manifestare a sindromului foii albe. Am insistat asupra sa pentru că, dincolo de satisfacţia ludică a abordării teoretice, am dorit dintotdeauna să înţeleg în profunzime acest tartor torturator, unul dintre incubii mei majori, depăşit poate doar de ceea ce aş numi sindromul liniei de margine (SLM, sic).

Dar ce mai e şi grozăvia asta? Păi, e simplu. S-o luăm de la început: cu mici excepţii, ne formăm (şi mai ales deformăm) în cursurile primare şi secundare profilul gnoseologic şi comportamental, care…

…dar iar tind să devin stufos, complicând un lucru simplu, aşa că o să zic mai în clar:

Pe scurt, învăţăm la şcoală cum să scriem, să citim şi să ne purtăm în viaţă. Eu am avut la şcoală o profesoară de română tută rău, maniacă cu ordinea, ortografia şi disciplina. Era şi diriga, aşa că trebuia s-o bag în seamă, că altfel îmi încasam un minus la purtare. Această teribilă harpie batrână avea printre alte criterii de notare punerea în pagină, mai precis alinierea paragrafelor la 2 (doi) centimetri de marginea din stânga a caietului. Când predam tema ori lucrarea, scotea rigla; un rând dacă depăşea graniţa celor doi centimetri, Baba Yaga cobora nota de pornire a evaluării lucrării la 9. În măsura în care nu eram cel mai strălucit elev din clasă, un punct de penalizare conta destul de mult, aşa că pe neştiute am ajuns în scurtă vreme să aliniez perfect, la limita regulamentară, tot ceea ce scriam, gândeam şi vorbeam în cadru oficial la vremea respectivă (şi mult după aceea). Un produs minunat al standardizării socialiste, categoria pitici. Produs recondiţionat între timp cu efort major şi aflat după toate aparenţele pe drumul cel bun, la sud de graniţă, la vest de linii.

 

Asta e treaba cu sindromul liniei de margine. Ea face parte dintr-o patologie simplă, dar cu efecte profunde, perfect încadrabilă în categoria „mici detalii care fac mari diferenţe” sau „un prost aruncă o piatră în apă şi apa o va înghiţi pentru totdeauna”. Căci orice ar zice gura lumii, nu se găsesc mereu zece înţelepţi în jurul fiecărei ape, şi cu atât mai puţin zece întelepţi antrenaţi pentru apnee.

E greu de trecut peste linii. E greu de rămas în limitele lor. Sunt şi voi ramâne mereu prizonierul acestei dileme stilistice şi existenţiale, fără o mare marjă de manevră. Ochiul îmi va rămâne însă mereu atent, căutând să se ospăteze zi de zi din lume ca dintr-o pradă de carne roşie (şi neagră, aviz cunoscătorilor). Acelaşi ochi caută avid crăpături în vălul lumii, pentru a-i surprinde formele ascunse, căci, dupa cum versifica bunul domn Cohen, there is a crack, a crack in everything, that’s how the light gets in. Fiat Lux, deci!

Cu sinceritate, al dvs. ubi,

voyeur cu ochiul fix,
eu vând cenuşă fină de fenix
şi crăpătura lucrurilor – fantă
ce-mi desfrânează limba sicofantă.
(Ştefan Aug. Doinaş – Neguţătorul de crăpături)

Reclame

~ de ubiquus pe august 20, 2011.

4 răspunsuri to “Sindromul liniei de margine.”

  1. Un ochi căruia i s-au atins tot felul de priviri.

  2. Mmhmm.
    Cu ceva timp în urma, un tip venit din India încerca sa-mi explice plin de entuziasm cum sa-mi deschid al treilea ochi, recte acel ochi care vede si întelege tot.
    Dupa câteva minute în care l-am ascultat cu mare atentie i-am multumit, adaugând ca iau oferta lui ca pe un compliment sincer, dar din pacate nu ma consider atât de avansat – pâna sa ajung acolo mai am de deschis alti doi ochi, si asta e o treaba a naibii de dificila în sine.
    Cât despre (anumite) priviri, atingerea lor poate scurtcircuita si ochiul furtunii.

  3. Ochiul acela care vede ceea ce privirea nu poate să desluşească? nu toţi ochii sunt pe dinafară, o ştii.

  4. Da, ochiul ala vede ocazional, proiectate pe pânza interioara, secvente ciuntite dintr-un film bizar, instantanee unice si irepetabile, pentru ca privirea voaleaza filmul pe masura ce îl percepe, cadru cu cadru, fara cale de recurs. Intelegem într-un târziu, eventual, ca ne este filmul vietii, pe genericul caruia nu figuram. Ergo, subita stupoare, vesnica prabusire si rigor mortis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: