Singurăşoapta.

Singurătatea trăieşte prin şoapte.

Singurătatea trăieşte prin şoapte deseori imperceptibile, fără materialitate, dar adânci de semnificaţii – la fel de adânci şi de esenţiale precum un concentrat de gândire cu scont instant. Sublimul absolut este atins atunci când un cuvânt exprimă o mie de gânduri, răsturnând raportul obişnuit; când transmiterea şi procesarea ideii nu se definesc prin durată, ci prin intensitate; când timpul şi spaţiul există prin cel ce le concepe, şi nu viceversa. 

Şoaptele sunt nectarul singurătăţii. Singurătatea fără şoapte (ca intimitate exteriorizată) este ca o beţie fără delir, o irosire a dulcelui alcool al gândului. 

Singurăşoapta – cel mai mic numitor comun.

Reclame

~ de ubiquus pe iulie 31, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: