Premisa cheshiriana a unei lumi ideale.

De departe, cineva îmi scrie ca are în minte o lume ideala în care as figura si eu. 

E o afirmatie sublima, care îmi cânta, care ma încânta si ma descânta. Nu îmi propun totusi sa o aprofundez aici, acum. As dori doar sa explorez o idee subita: oare exista o comunicare reala între lumile ideale? Pentru ca, se stie, o comunicare ideala între lumile reale este într-adevar un ideal ireal. 

Daca ar exista o comunicare ideala între lumile ireale (sic), energia rezultata ar fi de fapt o anti-energie, presupun. Rolul anti-energiei fiind acela de a neutraliza energia emisa de lumea reala, care este în cea mai mare parte negativa si inertiala. Ar fi genial daca lumea ideala s-ar ghida dupa principiul vaselor comunicante, lasându-ne sa depresurizam si sa echilibram realitatea, chiar daca asta are loc (doar) prin reactii organice, generate de cuvinte pline de sens. 

Se spune despre anumite cuvinte ca au greutate. Dar eu cred ca sunt doar praf în vânt. 

Am citit cândva, într-un vechi compendiu, o poveste interesanta care a avut loc în Evul mediu. Povestea spunea ca odata ca niciodata au fost vremuri grele în sudul Europei, când zi dupa zi, noapte de noapte, fara de sfârsit, a plouat cu sânge. Ingrijorati, uluiti, dezgustati, oamenii locurilor s-au dus la parintii Bisericii sa-i întrebe ce se întâmpla. Si preacinstitii, eruditii parinti le-au zis: Pacatosilor, caiti-va! Vine sfârsitul lumii! Sunt lacrimile lui Mesia! Sunt semnele Judecatii de apoi! Inaltele fete le-au pus în spate bietilor oameni o seama de cuvinte si i-au trimis la casele lor împovarati. Peste lestul vietii le-au asezat greutatea divinitatii punitive, care numai comoda nu e.

Dupa o vreme, a încetat a mai ploua cu sânge.

Secole mai târziu, cercetatorii au aratat ca scirocco-ul, un vânt puternic si fierbinte din nordul Africii, avea (si înca are) rara abilitate de a aduce ocazional nisip saharian, rosiatic, deasupra Marii Mediterane, nisip pe care curentii de aer îl ridicau pâna la nori. Norii ajungeau deasupra sudului Europei, si astfel ploua cu… sânge.  

Asta este lumea. Ea poate genera povesti tratate cu condescendenta Motanului încaltat. Insa eu as alege ochii Pisicii din Cheshire. Poate pentru ca prefer misterul exuberantei. Pentru ca Motanul încaltat este o creatura a civilizatiei, în timp ce Pisica din Cheshire este un agent secret al paranormalului. 

Apoi premisa: în lumea ideala din mintea mea

…dar în lumea ideala, esti în toate mintile?

Reclame

~ de ubiquus pe iulie 5, 2011.

Un răspuns to “Premisa cheshiriana a unei lumi ideale.”

  1. (Aşa. Că mi-a plăcut postarea asta, de-aia m-am întors niţel.
    Să ştii că e inimitor că-ţi scrie cineva aşa.)

    O comunicare reală între lumile ideale, zici tu. Ha! Ce zici de o comunicare ireală între lumile ideilor reale unde cuvintele s-ar întrupa din corporealitatea sensurilor 🙂 (avem în vedere, idee=fel de a reprezenta realitatea).
    Eu cred că există o comunicare reală între lumile ideale. Şi plec tocmai de la finalul postării tale care începe, de fapt: „în lumea ideală din mintea mea te-am întâlnit pe tine şi acum sunt(em) în toate minţile”, iată o întâmplare minunată din irealitatea imediată/realitatea mediată.

    Aşa.
    Pisica de Cheshire este şi preferata mea. Pentru felul ei minunat de zâmbitor, fireşte, de a te călăuzi cu privirea, să ajungi mai repede acasă.

    “Would you tell me, please, which way I ought to go from here?”, asked Alice.
    “That depends a good deal on where you want to get to,” said the cat.
    “I don’t much care where,” said Alice.
    “Then it doesn’t matter which way you go”, said the cat.
    Pentru că, atunci când, bunăoară, tranşantul Pacino ar veni şi ar spune „When in doubt, fuck”, pisica de Cheshire i-ar replica elegant (şi s-ar vedea foarte bine amândoi, cred că-mi dai dreptate aici :)), fără teama de a fi luată drept urs: When in doubt, mumble. 🙂
    Ochii pisicii din Cheshire privesc mereu acolo unde se vede surâsul.

    (Şi cum pisica îmi face semn că felinarele au început să scânteieze argintat, iar pelerina mă trage blând de şuviţe, ca să nu întârziem, mă îndrept cu paşi zâmbitori, spre elfii, enţii şi licuricii mei care m-aşteaptă cu masa pusă.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: