Usor, cuvântul trecea.

-Aveau spanac. Doua kilograme, sapte lei.

Vântul bate dinspre banca din stânga mea, unde sed doua doamne la 60-65 de ani ce-si povestesc vrute si nevrute. Vrând-nevrând, ajung la mine frânturi din dialogul ce se desfasoara fara sincope.

-Si aia mica a lu’ Mona, ce mai stii de ea? Era cu unu’…
-Da, baiatul ala chel, nu prea îmi placea de el.
-Da, era cam obraznic.
-Cred ca se si droga, mai bine nu se lua.

Pot sa jur ca cea de-a doua doamna vorbeste în versuri. Asta daca nu fantasmez eu, brusc înfometat în urma mentionarii kilogramelor de spanac.
E bun spanacul, contine fier. Ca si banca pe care stau întins.

De pe banca de lânga, câteva cuvinte calatoresc cu vântul:
-El ca nasteri e bun, dar nu e bun ca ecograf.

Nu stiu ce sa zic, asa o fi. Mai bine-mi vad de cartea mea. Azi recitesc Insuportabila usuratate a cuvântului.
a fiintei, pardon.
a cuvântului fiintei.

Reclame

~ de ubiquus pe iunie 8, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: