Catre soare rasar.

Asezat pe inconfortabilul scaun din autobuzul ce ma cara de la vest la est (spre Soare-Rasare cum ar veni) nu-mi gasesc deloc somnul, de ore întregi. Incerc, febril, peste o suta de pozitii si posturi, întrecând în imaginatie orice ghid Kama-Sutra. Tot nu-mi gasesc pacea. Intr-un final, zorii venind, ma resemnez si ma apuc sa desenez, cu pleoapele grele fâlfâind peste ochii obositi ca niste obloane-n furtuna, tinând carnetul pe genunchi, luptând pentru a-mi pastra liniile drepte la fiecare curba pe care o ia autocarul.

Privind acum, cu ochi (relativ) odihniti, la desenele de pe carnetul meu verde, nu pot decât sa-mi reconfirm admirativ anti-talentul artistic dovedit deja în nenumarate rânduri. Sau sa dau vina pe tangajul autobuzului. Oricum, o sa pun aci desenul urmator, înainte de a-l incendia sumar cu lampa de sudura:

Cuvintele neinteligibile ce se preling valurite pe sub ciresul monocrom sunt în mandarina naramzie, si se pot traduce pentru neofiti în modul urmator:

Doar un cires japonez poate exprima un poem
(Nu orice poem poate exprima un cires japonez)
El rasare si creste, apoi ramurile i se umplu de flori
Iar florile ciresului umplu lumea de culoare si aroma
(Si toate trec, doar culoarea si aroma ciresului ramân).

Reclame

~ de ubiquus pe iunie 5, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: