Trei baietei.

Preambul. De când am ajuns la Paris, media franceza este preocupata si macinata de ‘Afacerea DSK’, cum i se spune aici pe scurt pentru a economisi timp de antena. Este vorba, mai precis, de scandalul iscat de acuzarea presedintelui FMI si presupusului viitor presedinte al Frantei, Dominique Strauss-Kahn, de hartuire sexuala, viol si privare de libertate. In urma acestor acuzatii, aduse de o menajera a hotelului unde DSK a locuit timp de o noapte, potentatul francez a fost arestat de politia americana într-un avion al Air-France si dus direct într-o închisoare new-yorkeza unde a fost prizonier vreme de o saptamâna.

In aceeasi situatie s-a gasit si media franceza în ansamblul sau: prizoniera fara recurs. Deschizând televizorul, vei vedea înregistrari cu M. Strauss-Kahn ori transmisiuni în direct cu o pleiada de comentatori si de reporteri ce comenteaza ‘afacerea’, la radio vei auzi acelasi lucru, la standurile de presa nu poti gasi jurnal care sa nu aiba pe prima pagina o poza cu susnumitul. Sa nu ne amagim: media nu o face absolut dezinteresat, ca serviciu adus societatii; statisticile indica o crestere generala a audientelor principalelor canale TV, iar anumite ziare si-au sporit nesperat cifra de vânzari gratie acestui scandal (Libération cu un fantastic 50%).

Pe scurt, afacerea DSK este omniprezenta si persistenta. Am urmarit rabdator jurnale de stiri în care nu s-a mai vorbit despre nimic altceva; presupun ca se mai întâmplau si alte lucruri importante sau macar interesante în lume. Excedat, am încercat si m-am bucurat sa gasesc, ici si colo, itite printre norii negri ai ‘afacerii’, mici particele de cer senin în media vizuala franceza. O sa mentionez aici trei momente deosebite ce m-au lasat cu un zâmbet pe buze, în fata televizorului:

Et de un. Pe Canal Plus, neobositul comic veteran Popeck, care este pe jumatate român si în întregime evreu, povesteste o istorie romantata din adolescenta.

Popeck: Stateam cu ea, întinsi pe spate, seara, pe câmp, si i-am zis: nu ai vrea sa fii femeia mea, chiar din noaptea asta? Ea s-a întors ofuscata si mi-a raspuns: Drept cine ma iei, crezi ca sunt o prostituata?

Aici, Popeck face o pauza si surâde ca un baietel, la cei 70 de ani ai sai, re-plasându-si replica: Dar cine a pomenit de bani?

Et de deux. Pe France 2, cântaretul englez Murray Head, care vorbeste perfect limba lui Brassens si Gainsbourg, îsi povesteste pe scurt viata, la îndemnul prezentatoarei jurnalului de prânz.

Cu acel umor negru ce a devenit în timp patent al Regatului Unit, Murray îsi descrie copilaria stricta dar amarâta petrecuta între raceala internatului de baieti si rigoarea cadrului familial. Am descoperit Franta venind aici în vacanta cu parintii mei; nu a fost alegerea mea, ci a lor. Nu pot sa zic ca m-am îndragostit imediat de Franta, dar cel putin ma simteam liber aici, macar pâna se întorcea taica-miu seara acasa si maica-mea îi povestea toate prostiile pe care le facusem de-a lungul zilei.

Asezat cuminte în fotoliul rosu al televiziunii publice franceze, Murray zâmbeste cu chipul copilului zburdalnic de altadata, adunând la colturile ochilor si pe frunte ridurile de expresie ale adultului ajuns în pragul celei de-a treia vârste. Trecându-si palma cu degete lungi prin parul carunt, Mr. Head îsi înclina capul si accepta cererea prezentatoarei franceze de a cânta ceva pentru publicul care îl cunoaste deja si pentru cei care doresc sa-l descopere.

Britanicul îsi cocoata chitara pe genunchi, îsi preschimba vocea si începe sa cânte delicatul Say It Isn’t So, Joe, pastrându-si pe chip o expresie angelica netulburata.

Copil fiind, Murray Head a plecat în vacanta în Franta si nu s-a mai întors niciodata cu adevarat de acolo. Spuneti ca nu e asa!

Et de trois. La emisiunea La nuit nous appartient, de pe canalul Comédie, este invitat Yannick Noah, fost tenismen de aur, actual cântaret de platina. Este în platou pentru a-si face reclama noului sau disc, dar pe parcursul interviului este instigat de foarte informatul moderator sa repovesteasca un episod amuzant din tinerete.

Noah, care poarta o caciula jamaicana peste dreadlocks-urile sale încâlcite, schiteaza o grimasa excedata, dar ca un bun entertainer cu experienta se preteaza bucuros jocului destainuirilor. Aflam astfel ca în tinerete, dar nu numai, a fost prieten intim si fidel cu minunata Marijuana, pe care a tras-o în piept de oricâte ori a putut, deseori chiar atunci când nu trebuia.

Râzând molipsitor si agitându-si bratele lungi, Yannick îsi continua anecdota personala: Eram prin optzeci-si-ceva, si aveam un turneu la Toulouse. Stiam ca am meci a doua zi seara, asa ca am facut o noapte alba, desi nu foarte clara, pentru ca era mult fum pe-acolo. Dimineata am apucat sa dorm un pic si pe la prânz ma suna organizatorii, insistând ca trebuie sa joc la ora 14.00, pentru ca un alt jucator abandonase si terenul central era liber. N-am avut ce sa fac, si m-am prezentat. Vedeti voi, eu eram pe atunci foarte bun, eram favorit, si aveam ca adversar un necunoscut. Toti se asteptau sa sterg cu el pe jos. Ori, eu nu prevazusem sa joc asa devreme, efectul jointurilor nu prea trecuse, asa ca la ora meciului nu vedeam foarte clar terenul, picioarele mi-erau moi si totul mi se parea foarte haios. Când ala a servit prima oara, mi s-a parut ca vin spre mine trei mingi deodata. Nu stiam pe care sa o lovesc, asa ca am dat si eu într-una dintre ele. Nu era cea buna. Am pierdut meciul cu 6-0 6-0, a fost o rusine imensa, m-au acuzat de blat si tot felul de tâmpenii, dar adevarul e ca eram fumat rau. Na, asta e povestea adevarata.

Yannick Noah, care a împlinit luna aceasta 51 de ani, se întoarce în fine catre tinerii din sala si concluzioneaza cu un aer serios, tragându-si caciula rasta pe frunte: Oricum, voi sa nu luati droguri, nu sunt bune, eu m-am lasat de când sunt parinte. Moderatorul si spectatorii râd în cor. Nimeni nu-l crede pe sugubatul Yannick.

Post-scriptum: Dintr-un alt film, Sir J. M. Barrie, autorul miticului Peter Pan, vine cu o explicatie atotcuprinzatoare: Baieteii nu ar trebui niciodata trimisi în pat: ei se trezesc întotdeauna cu o zi mai batrâni.

Reclame

~ de ubiquus pe mai 28, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: