Chillin’ @ Buddha’s.

Recunosc, ma complac deseori, cu dezinvolta voluptate, în teribilul pacat numit procrastinare. Si daca procrastinarea are un ritm, atunci cu certitudine el este unul new-age.

Am fost foarte fericit atunci când am descoperit pentru prima oara compilatiile Buddha Bar, Siddharta si Café del Mar. Se stie cât de greu este sa gasesti un mix bun (sic), si cu atât mai mult sa descoperi unul care sa-ti ramâna la suflet. Ori, primele mele compilatii Buddha-Bar (by David Visan, un dj cu gusturi eclectice si inspiratie debordanta), cumparate de la un domn brunet care vindea cd-uri pirat într-un magazin de pantofi de pe Soseaua Iancului, au venit la momentul respectiv ca o sublima revelatie într-un moment de incertitudine muzicala. Trecut prin faza metal, apoi rock, apoi folk, apoi synth-pop, apoi pop, flirtând în trecere cu hip-hopul si neîntelegând prea bine techno-ul, ma gaseam într-un punct mort în care noile sonoritati mi se pareau variatiuni stilizate ale creatiilor anterioare, cu teme repetitive si ritmuri banale si putin entuziasmante.

Café del Mar VI si Buddha Bar 2 mi-au schimbat aceasta perspectiva si mi-au umplut multe nopti de culoare si lumina, cu atmosfera lor unica ce combina ideal exotism si fierbinte senzualitate. Pe primul dintre albume figura o piesa fantastica, Beautiful de Mandalay, pe care am ascultat-o probabil de zeci de ori fara sa ma satur. Pe cel de-a doua compilatie aparea o melopee învaluitoare care rezona simpatic în limba româna: Los Bilbilicos, de Consuelo Luz. Ascultând diversa si diferita muzica de pe urmatoarele mixuri din seria Buddha Bar am învatat încet-încet ca chill-out-ul este în fapt o visare cu ochii deschisi si ca reveria este glazura delicioasa a prea-diabolizatei procrastinari, pe care trebuie sa o degusti pe îndelete, ignorând amarul sâmbure din miez.

Reveriile glazuritoare m-au purtat deseori dincolo de noapte, departe în zori, catre tarâmuri pe cât de fascinante pe atât de intangibile. Un vis recurent ma purta pe o plaja cu nisip fin din praf de scoica alba, unde între doi palmieri tineri se întindea un hamac din tesatura fina pe care adormeam pret de doua-trei ceasuri, leganat de vânt si purtat de o racoroasa melodie tibetana.

Nu mi s-a întâmplat sa ajung pe acea plaja, dar aflându-ma la Paris am decis sa vizitez chiar the Buddha Bar, localul de unde a pornit toata treaba.

Mmm. Am patruns în miezul zilei într-un local aproape pustiu, fapt care mi-a convenit de minune, pentru ca am putut astfel sa-i explorez linistit toate cotloanele, de la holul cu pereti sângerii si cu tablouri naive pâna la imensa sala de la subsol unde zeci de mese îsi asteptau neocupate clientii nocturni, sub lampadarele excentrice ce luminau feeric fiesta data în cinstea unui clan de eterice fantome. Barul în sine era semnalizat cu neoane albastre, necesara baliza într-o mare de penumbra atent proportionata. Caci aici este arta acestui club, anume felul în care totul este aranjat pentru a asigura un maximum de discretie, de intimitate si de relaxare. In colturi se afla confortabile canapele, masutele joase sunt împrejmuite de taburete moi, peretii sunt îmbracati în lambriuri de lemn nobil si ornati cu tablouri originale pe teme orientale, lustrele, lampile si aplicele emit o lumina calda si indirecta, ici si colo se pot vedea buchete mari de flori rosii, si peste toate acestea troneaza impozant un seren Buddha auriu.

Cocktailurile si long-drink-urile de la Buddha Bar sunt în mare parte creatii originale si poarta nume haioase: Electric Daiquiri, Dragon Shadow, Suffering Bastard, Blow My Skull Off sau Oh My Dog! Ultimul este o combinatie aparte de gin cu piper alb, grenadina si lichior de trandafiri ce mi-a gâdilat foarte placut gâtul. Intins pe o canapea, mi-am baut încet ginul piperat si am ascultat câteva melodii de pe noul mix al casei, dintre care mi-a placut în mod special un cover facut de Blank&Jones: Aurora.

Cu adevarat relaxat, am iesit din nou în soarele parizian, nu înainte de a vizita semi-ironic inconturnabila… budã din Buddha Bar.

Afara, o sirena urla dezlantuita, si grupuri de jandarmi patrulau pe strada, cu ochii în patru si mâna pe arma. Pasa-mi-te, în coltul aceleiasi strazi, rue Boissy d’Anglas, se gaseste ambasada super-pazitelor State Unite. Chill-in, warm-out.

Reclame

~ de ubiquus pe mai 26, 2011.

Un răspuns to “Chillin’ @ Buddha’s.”

  1. eh, îmi amintesc acu muşcând dintr-o clătită cu dulceaţă de căpşuni neproustiană, dimineţi cu Blank@Jones – Nightfly începute încă din nopţi…

    dacă procrastinarea este un păcat, atunci îl poţi comite des, izbăvindu-te prin tihnă.

    am băut şi eu destulă Cafe del Mar şi am comandat ceva băuturi la Buddha Bar, de-a lungul peri/plelor/plurilor mele muzicale.

    chill out=visare cu ochii deschişi=reverie=re-visa-re=
    a savura=tihnă
    dacă ar avea amintiri acustice din viitor, probabil că adepţii ataraxiei ar bea o cafe del mar cu dream on, în greceşte.

    răcoritoare şi odihnitoare imaginile din buddha bar, zici bine: intimitate, discreţie şi relaxare.
    cât despre oh my dog, n-aveai cum să nu crezi în grenadină şi lichior de trandafiri. 🙂 eu aş fi încercat şi un dragon shadow for the sake of my companion care mi-a fost fidel de-a lungul unor nivele cu grad ridicat de damage.

    chill-in, warm-out, welcome life.

    apropos de hamacul ăla din reveriile tale, am găsit patul ăsta:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: