Inima sacra si teatrul fericirii.

Parisul este ocazional o versiune prescurtata a Paradisului. O asemenea concluzie ti se impune aproape involuntar parcurgând pantele blânde ale miticului deal Montmartre, ori urcându-i scarile abrupte ce-ti ofera la capatul lor o eleganta scuza pentru pierderea temporara a suflului. Aflat à bout de souffle, cum ar zice Godard, realizezi cum epuizarea îti exacerbeaza simturile, îti pune în miscare sufletul si mintea, pentru a absorbi minunata vecinatate.

Place du Tertre este ca de obicei, uimitoare. Aici, zeci de pictori si graficieni îsi practica în aer liber si în vazul avid al trecatorilor minunata meserie. Un domn barbos cu accent slav picteaza portrete renascentiste, discutând cu colegul sau de trotuar despre masini. O doamna cu trasaturi asiatice coloreaza în tacere un pastel diafan. Un tânar cu fular si palarie îsi aseaza culorile pe un sevalet improvizat dintr-un capac de cutie, amestecând atent galbenul în alb. Cu o pensula imensa, un tip bronzat si glumet aseaza pointillist picaturi de verde pe pânza din fata; dincolo de palma sa lata se întrevede un luminis scaldat de soare.

La mesele din jurul micutei piete, turistii consuma tone de bere rece, kilometri de bagheta frantuzeasca cu jambon, si canistre de înghetata artizanala. Iau si eu o înghetata de lamâie cu ciocolata, ma racoresc, apoi intru în câteva magazine de suveniruri si de arta. Gasesc un tablou minunat, pe care îl îndragesc la prima vedere. Discut cu patronul si îmi cere un pret indecent. Ma îndepartez amarât si îl aud din mers cum vorbeste la telefon în sârba sau croata. Ma întorc si îi zic zdravo, brat moi, nu poti eventual face o reducere exceptionala pentru un fost vecin? Râde, si ma întreaba de unde sunt. Ii explic, trage din tigara si zice: pai, îti fac o reducere de zece la suta. Tot e mult. Ii zic mersi, fac o poza tabloului si-mi vad de drum. Un profil delicat de balerina îmi ramâne diafan în minte.

In fata catedralei Sacré-Coeur, ochii îmi alearga de la arcadele afumate la fatada orbitoare, de la garguii amenintatori la linistitoarele statui de sfinti, de la valurile de turisti inundând treptele bisericii la valurile de verdeata ce împodobesc terasele din fata acesteia. Lânga bazilica, un domn la costum cânta la harpa o arie de Bach; faptul ca este asezat sub o umbrela de soare albastra îl face sa semene cu un imens Strumf îmbratisând tandru o lira supradimensionata. Nimic suprinzator: Parisul este în fond caminul suprarealismului.

Vorbind despre suprarealism, nu pot sa nu mentionez zecile de graffitiuri desenate pe peretii din Montmartre, multe dintre ele absolut geniale. Undeva citesc si o sentinta pe care o consider foarte justa pentru jungla urbana în care ne afundam insidios si constant, oriunde ne-am gasi: La rue a son langage animal. Strada are limbajul sau animal.

Dar sa nu tinem în noi necazuri si frustrari: mai bine sa ne îndreptam cu pasi marunti catre Micul Teatru al Fericirii, cu nume promitator si obloane rosii.

Este, desigur, închis.

A suivre.

Reclame

~ de ubiquus pe mai 23, 2011.

7 răspunsuri to “Inima sacra si teatrul fericirii.”

  1. Mmmm, merci beaucoup. Postarea asta este superbă. Mă încântă şi mă răcoreşte ca o îngheţată de lămâie cu ciocolată. 🙂

    Tabloul cu balerina este chiar minunat.
    Mhhmmm, ştii cum m-aş fi tocmit eu? M-aş fi dus repede acasă,
    m-aş fi îmbrăcat într-o rochie diafană, mi-aş fi prins părul cam ca balerina şi i-aş fi dansat puţin, rotindu-mă pe vârfuri cu braţele goale ridicate deasupra capului, că nu ştiu sârbeşte. Poate l-aş fi înduplecat să scadă puţin mai mult…

  2. Cu mare placere. Uneori as vrea sa pot fotografia cu ochiul nud anumite lucruri irepetabile pe care ajung sa le captez pentru o magica secunda. Desigur ca si cuvintele îsi au rolul si sensul lor în descrierea partilor de viata si lume ce devin efemere marturii si simtiri, dar uneori resimt acut lipsa unei palete cu adevarat reprezentative cu care sa pot transpune si transmite imagini, gânduri, senzatii.
    Un prieten spunea recent, tinând în mâna un aparat de fotografiat digital, foarte performant de altfel: de ce nu poate asta sa redea identic ceea ce se afla în fata obiectivului, ceea ce eu vad cu ochii mei foarte bine? Având un pahar de bere în mâna, ca lest intelectual, m-am aventurat întru niste explicatii biologice si tehnice, argumentul meu profan fiind în special legat de complexitatea retinei în raport cu mecanismul camerei foto, etc, samd. Omul a ramas nemultumit, dincolo de argumente.
    Da, pâna la coada, esenta problemei este aceeasi: nu vom putea niciodata sa re-prezentam fidel ceea ce vedem, gândim si simtim. Si asta e foarte bine, pentru ca ne da seama de seducatoarea imperfectiune a umanului.
    In plus, mai-mult-ca-imperfectul de mine nu se pricepe nici sa negocieze.

  3. Ce prinde ochiul nud, umple sufletul şi asta toată se numeşte magia secundei unice, irepetabile.

    Şi eu am sentimentul neajunsului în cuvinte şi încerc să completez când scriu, prin imagini şi sunete. Tripticul ăsta: imagine, cuvânt şi sunet mă mulţumeşte oarecum, dar nu îndeajuns, aşa că, de multe ori, închid ochii, îmi astup urechile, tac şi parcă reuşesc să adun în mine un pic mai mult.

    Explicaţia mea pentru prietenul tău cu aparatul digital performant care nu poate reda identic ceea ce se află în faţa obiectivului, este că în fotografia care rezultă, nu-şi regăseşte pozată şi starea+emoţia lui care s-a strecurat în ochii săi, învăluind ceea ce se afla în faţa obiectivului. Pentru că mi se pare cam aşa: vezi ceva, simţi cevaul ăla şi vrei să-l surprinzi imediat. Şi astfel, ar fi două posibilităţi de fotografii, una în care apare ce-ai văzut şi alta în care apar ce-ai văzut şi cu tine(ce-ai simţit tu acolo chiar se vede). Cam cum e cu scrisul, aş zice. Pentru că imaginea stă în ochii privitorului, iar emoţia percepţiei lui o arată într-un fel unic. De-aici, interpretările multiple, când te miri ce-ai văzut tu şi ce văd alţii. Aşa cred eu, fără să mă pricep la fotografii şi in absenţia paharului de bere.

    Cât despre reprezentarea fidelă a ceea ce vedem, gândim şi simţim, cred că ne-o dorim cumva şi din dorinţa de a împărtăşi. Să vadă şi celălalt/alţii minunea care mi-a stârnit sufletul. Nici eu nu cred că vom putea vreodată să reprezentăm întocmai, ci doar că putem fi mai departe sau mai aproape, simţind că mereu ne scapă ceva.

    ” I’m a man.
    Well, nobody’s perfect.” (Some Like It Hot)
    Eu nu i-aş zice pricepere. Mie îmi place să negociez, atâta timp cât negocierea îmi ofertează ludic imaginaţia şi întreaga
    negociere devine un fel de joc.

    • asta e, în absenta reprezentarii perfecte, ne vom împaca cu o prezentare imperfecta printr-o lentila aburita a unei realitati prezumate.^pac-pac.

  4. ma declar incantata sati gasesc blogul, si nici macar nu e meritul meu, ci al tau. 😛 mi-ai facut un dor strasnic de Paris, l-am vazut zgribulit in iarna, cred ca e mult mai frumos primavara – ce nu e frumos primavara (in afara de inmormantari, dar sa nu intram in detalii) ? in fine, cum ma aflu intr-un oras agatat de poala Angliei, care parca-parca s-ar desprinde si el si ar lua-o inot catre Franta, parca ma vad cu bocceaua in bat cat de curand in al doilea cel mai frumos oras pe care l-am vazut vreodata.

    multumesc! cred ca asta am vrut sa spun! 🙂

  5. * sa-ti. totusi.

    • da, primavara e un filtru verde care înfrumuseteaza lucrurile, oriunde ar fi ele. nu sunt prima oara la paris, dar este pentru prima oara când am venit aici fara treaba, asa ca mi-am oferit aproape trei saptamâni de vagabondat si de visat fara tinta pe strazi, prin parcuri si pe culoare necunoscute. e un loc foarte ofertant din acest punct de vedere, parisul, îti ofera surprize duble în locurile necunoscute si triple în cele pe care le credeai cunoscute. cred ca merita sa mai treci mâneca pentru a vedea parisul sub soare.
      orasul de pe tivul tesaturii regatului unit e cumva hull? e singurul pe care îl stiu în sud, nu de alta…
      oricum, multumesc pentru vizita si ramâi pe aproape, voi mai scrie despre paris. cheers:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: