Fosnete urbane.

Pe trotuarele pariziene, umbrele copacilor fosnesc melancolic, îndemnând trecatorul la un aparté cu natura redusa la esenta, natura ce serveste exclusiv la delimitarea geometrica a vestigiilor functionale ale furibundei, autodistructivei civilizatii prevalente.

Vechile porti pariziene nu scârtâie, unse cu toate alifiile istoriei si încarcate de sarcina reprezentarii detasate a unui trecut presupus romantic, trecut precum o lunga trena de mireasa transportata in prezent din vremuri în care oamenii cunosteau sensul portilor.

Micutele parcuri încastrate în cofraje standardizate fabricate din asfalt si fier-beton încearca sa respire timid pentru si alaturi de oamenii ce le parcurg precum niste bizare holuri de trecere, oameni reci si aspri ce se considera pentru totdeauna sefii locurilor.

~ de ubiquus pe mai 18, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: