Onirice: visarea-n bucate.

Seara de seara adorm leganat de o limba latina, bunul meu idiom diurn. In anumite nopti însa sunt vizitat de vise în dialecte stranii, pe care nu le înteleg întotdeauna.

Un şaman african, cu chipul vopsit în alb si rosu, îmi sopteste formule magice pentru aducerea ploii. Un troll violet, cu parul zburlit, gâjâie într-o limba defuncta despre locurile subpamântene unde stramosii lui au ascuns cândva comori. O fantoma orientala, care se pleaca politicos de fiecare data când se manifesta, vrea sa-mi transmita un cod antic al nemuririi. Un întelept arab, purtând o lunga barba neagra si parul strâns în coada, ma trage de-o parte pentru a-mi destainui formula exclusiva a pietrei filosofale: din câte am putut întelege pâna acum, ea implica respiratia omeneasca plus înca un ingredient pe care nu sunt capabil sa îl deslusesc. Deseori, asadar, visele mele îmi vorbesc în limbi stranii, lasându-ma în zori plin de regrete, gol de sensuri. 

Alteori însa, visele sunt indulgente, întelegatoare, compunând minunate momente de gratie, pe care as vrea sa le prelungesc la infinit. Sunt idei pe care le-as alatura mintii, senzatii pe care le-as cufunda în suflet, pentru eternitate. Ori accente exotice pe care le-as prelua jucaus, precum cel al spiritualului spiridus care m-a onorat recent cu o vizita nocturna pentru a-mi valida o prealabila judecata diurna.   

Atipit bine, cugetam întru trezie asa: Hai sa lasam amintirile, hai sa lasam proiectele, si sa traim imediatul. Pentru ca trecutul nu îl mai avem, viitorul nu-l avem înca sau nu-l vom avea deloc, dar prezentul – prezentul este aici, acum, al nostru, ca un mar pârguit care asteapta sa fie înhatat si degustat. Spiridusul aproba din cap cu entuziasm, se apropie de mine în fuga si ma împinse de-a dura pe o scara spiralata, strigând în urma mea cu accent hibernian: And walk among the dappled grass, and pluck till time and times are done the silver apples of the moon, the golden apples of the sun. 

Cazând, m-am trezit într-o sala de curs. Pe loc, am ridicat mâna si am strigat: prezent!

Reclame

~ de ubiquus pe mai 4, 2011.

2 răspunsuri to “Onirice: visarea-n bucate.”

  1. Ian te uită ce mai gustare (visarea în bucate, ce frumos, ce frumos!)

    Lasă visele să te umple tălmăcindu-le cu sufletul. E sensul care împlineşte semnul, într-o limbă pe care simţi că o cunoşti.

    Ce învăţăm în aproape dimineaţa asta?
    Din această postare învăţăm că noi. Dăm gustul.

    PS:
    ş-aşa îl wonderim pe The Wanderer – Johnny Cash and U2;
    vorba magică: I need Mana!, enfin, n-am găsit-o pe Brokeshields acasă, cică, proba nişte spell pe armura-i elfească, într-o lagună albastră şi nici pe Bowdelaire, vâna nişte poeme pe level 85,cu petul său simbolist, Dragonul zburător cu vers la revers în flăcări, dar în final, am găsit ceva drăguţ, Final Fantasy IX care uite că începe X

  2. oh manga’wd! /like

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: