Inspiratie remodernista.

long shot

Asteptam sa-mi vina inspiratia. Într-un târziu apare, asudata, epuizata, un car de nervi, îsi arunca pantofii într-un colt si frecându-si talpile înrosite, zice:

-M-am saturat pâna peste cap de orasul asta si de oamenii din el, nu se mai poate trai, nu se mai poate respira, nu se mai poate visa. Îmi pare rau, traiesti într-o hecatomba, daca nu-ti dai seama.  

zoom in 

Privesc la ea, biata, cu cearcane si cu parul în dezordine. Ma gândesc ca daca ar purta haine si ele ar fi sifonate. Îi întind un pahar de Baileys cu gheata si un servetel. Bea dintr-o înghititura licoarea opaca si îsi sterge fruntea cu servetelul. Cu un deget, arata spre sticla din mâna mea. Dau sa-i torn, dar îmi smulge recipientul si-l duce la gura, pastrându-l o vreme lipit de buze.

Cu ochii mintii, îmi vad inspiratia îmbratisând sticla aproape goala, vad sticla sarutându-mi dulce inspiratia pe buzele-i uscate si reci. Simt ca trebuie sa spun ceva, dar prefer sa ramân linistit pentru a nu destrama efemerul moment de contopire. 

close up 

Acum, inspiratia s-a lungit pe canapeaua rosie din sufragerie. Cu ochii întredeschisi, fixeaza peretele alb din fata sa. E frumoasa si alba, aproape translucida. Nu ma satur sa o privesc. Ofteaza usor, si o întreb:

-Vrei sa-mi spui ceva? Orice, oricând, eu sunt aici si te ascult.

-Sssst, meditez, zice, ca un suspin. Mai încolo, mai încolo…  

zoom out 

Zâmbesc. Ma ridic si merg sa sting lumina ce ne bate în ochi. Îmi aud inspiratia respirând egal, întinsa pe canapeaua rosie. O mângâi pe coama zburlita si plec sa-i aduc o patura, sa o învelesc. Pe când ma îndepartez, o soapta ma prinde din urma:

-Nu ma lasa singura.

Ma întorc la capatâiul inspiratiei si o asigur ca nu plec nicaieri.

-Daca vrei, pot sa ramân aici cu tine, toata noaptea.

Cu ochii închisi, cu palmele pe piept, raspunde:

-Nu, nu… pune-mi muzica. Un fado. 

fade-out

 

 

Reclame

~ de ubiquus pe aprilie 6, 2011.

2 răspunsuri to “Inspiratie remodernista.”

  1. Ha! Le Mépris. E singurul film pe care l am luat cu mine hotarata sa l vad urgent. Asta se intampla in toamna lui 2010 cand am plecat la scoala. Zace pe hard-disk. Nici macar Brigitte Bardot goala si frumoasa nu m a urnit. Mi e teama de mine insami. Brrr.

    Imi place de inspiratia ta. Fata fina. Dar cam nazuroasa. Si cam prea joaca cartea sexului slab, epuizat pe canapea. Dar banuiesc ca ti cunoaste ea punctele slabe bine. Ai grija.

  2. Ooo, lasând la o parte inspiratia mea, trebuie neaparat sa vezi Le Mépris. Este un film aparte, unic, incomparabil. De la scenariu la muzica, de la decor la personaje, de la filosofie la cinematografie, de la forme la fond, totul alcatuieste o calatorie fantastica, fascinanta, pe care eu personal as vrea tare mult sa o revad cândva pe un ecran adevarat de cinema.
    Filmul dureaza mai putin de doua ore: unde poti ajunge în doua ore daca pornesti la drum?? Ori, ce face Godard e sa te duca într-un loc îndepartat si exotic, ascunzându-ti pâna la sfârsit ca de fapt locatia este cea mai apropiata si mai intima posibil: propriul corp. Ca pâna la coada filmul ramâne sa te bântuie, macar un pic.
    Da, Brigitte cea cu forme bune si cu fond rau este o prezenta valorizanta. Fara ea, filmul ar fi pierdut imens. Cum sa nu suspini, si apoi tresari, si apoi suspini, când nubila blonda, întinsa nuda pe un covor mitos, îti pronunta în franceza lasciv articulata asa ceva: „J’ai remarqué que plus on est envahi par le doute, plus on s’attache à une fausse lucidité d’esprit, avec l’espoir d’éclaircir par le raisonnement ce que le sentiment a rendu trouble et obscur”…
    …sau, vibrând de viata si de feminitate, lungita în cada de baie, cu o carte de Fritz Lang ca unic accesoriu, citindu-i sotului despre moarte: „L’homme peut se révolter contre les choses qui sont mauvaises, qui sont fausses. Il faut se révolter lorsqu’on est piégé par les circonstances, par les conventions. Mais je ne crois pas que le meurtre soit une solution. Le crime passionnel ne sert à rien. Je suis amoureux d’une femme, elle me trompe, je la tue. Alors, que me reste-t-il ? J’ai perdu mon amour puisqu’elle est morte. Si je tue son amant, elle me déteste et je perds encore son amour. Tuer ne peut jamais être une solution”.
    Da, e geniala si prezenta lui Lang, ca un tribut adus de Godard cinematografiei pe care o apara cu un entuziasm admirabil. Mmm, ce moment, când batrânul Lang trazneste modernitatea cu un citat din Dante, si asta o pun în caps si închei:
    „INVATA CARE-TI SUNT ORIGINILE, PENTRU CA NU AI FOST FACUT PENTRU A FI, CI PENTRU A CUNOASTE SI A CONTEMPLA VIRTUTEA”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: