Sensul misterelor.

Intâlnesc din ce în ce mai des în ziare, reviste, pe net, la tv, sintagma „misterul vietii”, si tot felul de idei, formulari, întrebari tangentiale, colaterale. Cumva, cândva, pe undeva, un incub inimaginabil a penetrat sfera publica: misterul vietii e trendy. 

Bine. Dar…

Nu cred ca acest cuvânt, mister, ar trebui sa aiba o forma de singular. Nu exista un mister. Tot ceea ce ne înconjoara are o parte mica sau mare de mister. Unele lucruri, fiinte, fapte, au mistere multiple. Viata în sine, cu tot cu explicatiile stiintei, biologiei, sociologiei, psihologiei si asa mai departe, are mistere. Apoi, si misterul însusi ascunde mistere. 

Nu cred ca vom putea vreodata sa epuizam misterele, la plural, ale vietii. Avansam, evoluam intelectual, poate si spiritual, câtiva dintre noi, si ne place sa ne convingem ca putem sa eliminam misterele treptat, permanent, definitiv. Ca spulberam muntele de mistere cu mintile noastre ca niste lasere atotputernice. Ceea ce facem însa, orbiti de vanitate, este doar sa sapam un tunel în stânca, sa ne croim un drum strâmt, sinuos, întunecos, prin munte, sperând ca la un moment dat sa ajungem la lumina. Muntele ramâne mereu acolo. 

Am trecut cu tavalugul civilizational peste obiceiuri, rituri si superstitii. Am trecut prin sita reflexivitatii culturi, religii si mituri. Am cartografiat, am clasat, am structurat, am organizat tot ceea ce este natural. „Misterul vietii”, acela trendy, este studiat si disecat în scoli, în biblioteci, în bucatarii la micul dejun ori pe înserat în cafenele boeme, unde pluteste în aer atât de mult fum de tigara si atât de putin mister. 

Paradoxal, desi le declamam public, ne refuzam misterele rezultate din introspectie. Ne este o teama bolnavicioasa de necunoscut, de impalpabil si de inaprehensibil; ne este frica de alteritatea incerta, dar mai ales ne temem sa ramânem singuri cu noi însine – si sa trebuiasca sa ne dam un sens. 

Doar câtiva neaga în totalitate misterele, prinsi în tunelul întunecos din granit; majoritatea le refuza. Acest refuz este din ce în ce mai mult o reactie indusa, comoda, si tot mai putin o alegere constienta („se spune ca… s-a dovedit ca… deci asa este, avem altele mai urgente pe cap”). Si asta sporeste alienarea patologica si hraneste spirala abisala a lipsei de sens, generatoare la rândul ei de anomie si de angoasa existentiala. 

„Desi sentimentul lipsei de sens nu este provocat de nimic patologic, el ar putea cauza o reactie patologica. Cu alte cuvinte, este potential patogen. Sa luam doar sindromul nevrotic de masa, atât de raspândit în rândul tinerei generatii: exista ample dovezi empirice ca cele trei fatete ale acestui sindrom – depresia, agresivitatea si dependenta – se datoreaza acelui fapt pe care în logoterapie îl numim ‚vid existential’, un sentiment de gol launtric si lipsa de sens”, noteaza punctual un domn minunat, Viktor Frankl, în partea a doua a cartii sale, Omul în cautarea sensului vietii. N.B.: Frankl, doctor austriac cu origini evreiesti, a supravietuit calvarului de la Auchwitz, unde si-a pierdut toata familia dar niciodata speranta; si-a dedicat viata studiului sensului misterelor din perspectiva neurologiei si psihiatriei si ne-a lasat chiar si o formula a disperarii: D(isperarea)= S(uferinta)-S(ens). Disperarea este o suferinta fara sens. 

Acceptând pluralitatea misterelor, nu vom gasi în mod necesar un sens. Nici nu vom evita angoasele. Insa fara mistere, viata este o cursa într-un tunel întunecat în care nu strabate lumina… si care se opreste în cele din urma într-un perete, rece si aspru ca o piatra de mormânt. 

Certitudinea este o lespede de mormânt impozanta, impecabila si durabila, dar pe care nu mai creste nimic. Misterele sunt ca ierburile salbatice care cresc pe un tumul – o viata dupa moarte sau deasupra ei. 

Reclame

~ de ubiquus pe martie 23, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: