La marginea noptilor.

La marginea noptilor lungi, cu fum si cu zgomot, cu preaplin si tumult, neuronii se aduna pe marginea cerebelului pentru a se arunca în hau, îngramaditi, împacati, precum lemingii ce se împing imperturbabili în fatale valuri glaciale.

Imaginându-mi neuronii-lemingi plonjând în nefiinta, ma gândesc pe data daca exista vreun criteriu de selectie în rândul lor, sau daca totul se întâmpla în mod aleator. Mi-ar placea sa cred ca neuronii care mor sunt cei nefericiti.

Reclame

~ de ubiquus pe martie 21, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: