Celeste.

Când vrea sa se odihneasca, cerul îsi stinge câte o stea. Uneori, câte o stea nu vrea sa se lase stinsa si începe o cursa nebuna prin camerele celeste, ravasind totul în cale si lasând o urma vizibila a trecerii ei. Cerul învinge întotdeauna însa, transformând vanitatea stelei în neant. 

Cerul are o margine zimtata, în care poti sa te tai. 

Dupa nenumarate cazuri de îngeri cazuti, în Manualul Înaripatilor a fost introdus un capitol care stipula clar limitele celeste, în atentia celor mai noi dintre îngeri (si totodata cei mai susceptibili de a zbura gresit). 

(Cazuistica celebra: un înger cazut se urcase într-un copac si musca cu pofta dintr-un mar rosu si perfect sferic. O craca se rupse si el cazu pe pamânt, luxându-si unul dintre umerii lipsiti de aripi). 

Tot în Manualul Înaripatilor mai aparea o regula, care atragea atentia, în mare, asupra faptului ca perfectiunea poate lua felurite forme si ca îngerii trebuie sa se fereasca de toate acestea. 

Mai ales de propria perfectiune, ori iluzia atingerii ei, caci ea este pura vanitate, iar vanitatea este neant. 

Este inconvenabil sa devii subit neant.

Reclame

~ de ubiquus pe martie 8, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: