Noua muze.

Pentru ca cineva ma îndemna recent pe acest blog sa scriu mai mult despre muze, si pentru ca suntem în perioada premiilor de tot felul, va propun în premiera absoluta, în prima zi a lui martie, sa asistati la decernarea unor premii unice, deoarece foarte personale: the Enchantment Awards. Din pacate, nu am statuete suflate cu aur de înmânat câstigatoarelor, ci doar promisiunea ca le voi pastra mereu în sufletul meu, asa cum mi s-au aratat ele de-a lungul timpului. Dar sa pornim pelicula mintii:

Salma Hayek plus sarpe, sub forma de ispita originara reîncarnata, dansând pe o masa, într-un club de la marginea lumii, pe geniala melodie ‚After Dark’, în filmul ‚From Dusk to Dawn’; Tarantino o priveste fascinat si tâmp, sintetizând ideal o pamânteasca abordare a sublimului. 

Uma Thurman, aka Mia, sorbind delicat din shake-ul sau de cinci dolari, învârtind cu degetele-i subtiri paiul în pahar si privind printre gene la gangsterul romantic Vincent Vega, ca o felina ce îsi pândeste prada. 

Julie Delpy, cântând la chitara, pe marginea patului, ‚A Waltz for a Night’ în ‚Before Sunset’ unui Ethan Hawke vrajit, fiecare reflectând si sporind emotia celuilalt ca niste oglinzi asezate fata-în-fata, creând un teribil efect de abis. Si pentru ca nu e usor sa pronunti: „I have no bitterness, my sweet/ I’ll never forget this one night thing/ Even tomorrow, another arms/ My heart will stay yours until I die”. 

Emmanuelle Seigner, sau Mimi, care danseaza cu un strain în ‚Bitter Moon’ într-o rochie neagra mulata impecabil pe solduri, pe melopeea ‚Stop’ de Sam Brown, în fata sotului (rasatul Peter Coyote, sau Oscar), care nu se poate opri sa o admire revoltat, fara cuvinte, dar atât de explicit.  

Eva Green, în ‚Dreamers’, aparând ca o Venus din Milo, goala si foarte alba, cu manusi negre trei-sferturi, în usa dormitorului si în fata incredulului sau amant american, proaspat cazut din adolescenta puritana în decadenta pariziana.  

Malèna (Monica Bellucci), sau prea-frumosul haituit de urâtenia clevetitoare si nivelatoare. Trecerea Malenei prin piata satului sicilian în care se întâmpla sa traiasca este de o maiestuoasa eleganta; trecerea ei prin fata ochilor mintii micutului Renato este de o senzualitate hipnotica; trecerea ei prin fata camerei este de o voluptate canonica. 

Penelope Cruz, în ‚Elegy’, tânara musca ce începe prin a fi devorata de cinicul paianjen Ben Kingley si sfârseste prin a-si învalui fatal pradatorul versat într-o pânza fina de matase neagra. Consuela cea atinsa de moarte, cu ochii mustind de dor de viata, este mai picturala decât ‚Maja desnuda’ a lui Goya si infinit mai memorabila. 

Bonus:

Sublima orientala, femeia intangibila din ‚Matase’ de Alessandro Baricco, care determina un om sa mearga literalmente pâna la capatul lumii pentru a întrevedea o luminita cât o fericire fugitiva. „Era una lanterna arancione. Scomparve nella notte, piccola luce in fuga”. 

..si eterica Lady Godiva.

Reclame

~ de ubiquus pe martie 1, 2011.

2 răspunsuri to “Noua muze.”

  1. Nu pot sa nu remarc ca mai toate cele 9 muze vin si cu un soundtrack la pachet. Am dat candva peste un blog care alcatuia playlist-uri pentru romane. Ma gandesc ca si muzele tale ar merita o dezvoltare a fundalului muzical pe care evolueaza. (Vezi, daca ti lasi cititorii sa ti traseze directii de scris.)

    De la pictural la muzical prin tactil. Orice alta ordine merge.

  2. Corect, muza e o manifestare complexa, un soi de sinestezie care nu se lasa pastrunsa doar cu un singur simt, si oricum nu în modul clasic. Am fost nevoit sa folosesc ‘imagini’ pentru ca pâna la urma nu pot ilustra cu cuvinte si în întelesuri normale reprezentarile muzelor, sau fatetelor muzei care ma ocupa (mda, un tip de succubus, dar benign si mizericord:) Si era si un joc la intersectia premiilor oscar de peste weekend, unui post anterior de-al meu si unui comentariu scris de cineva pe blog.

    Oricum suntem cu totii datori sa conferim ‘Enchantment Awards’ unor fiinte reale sau fantastice ce ne populeaza spiritul si sufletul. As putea face liste la nesfârsit, dar nu m-am priceput niciodata la alegeri si restrângeri; topurile ma obosesc teribil, pentru ca ma simt vinovat pentru cei lasati afara.

    E o idee sa trec si prin muzical si tactil. Sa vedem ce iese. Deocamdata pe scurt: Loreena Mckennit, Sarah McLachlan, Lhasa, Nina Simone, Eva Cassidy, Ive Mendes, Joan Baez, Luz Casal, Julie Delpy, Sade, Tracy Chapman.. umm.. vezi, am depasit numarul magic 9 si tot as mai adauga. Si de ce nu, muzi, fara de care fundalul ar fi infinit mai sarac – nu ma imaginez gol de Cohen, de Waits, de Sting, de Knopfler, de Kenny G, de Gahan, de Aznavour, de Gainsbourg desigur.

    E o relatie circulara, pâna la urma. Muzele ne dau un substrat iar noi le dam un suprastrat. In cofetaria asta plina de cacao, relatia cu muzele e ca un mille-feuilles dulce si consistent.

    Si lenta rasfoire, cu delicatele noastre papile gustative, a celor o mie si una de pagini a mille-feuilles-ului e începutul tactilitatii.

    Am trisat un pic. Dar voi reveni:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: