Despre întrebarile mici.

Cred ca pentru a-ti raspunde la întrebarile mari (cine sunt, de ce sunt, ce e viata, ce e lumea, samd) trebuie sa treci întâi printr-o lunga perioada de contemplare reflexiva a întrebarilor mici. Contemplarea poate lasa deseori loc confruntarii, si rolul ratiunii este de a da haosului aparenta unei ordini, de a pune anomia în slujba dubiului, de a distinge exceptionalul din ordinar, de a sedimenta si de a da rod celor adevarate si juste.

Idealul este sa poti alege dupa ce strecori, nu înainte – desi întreprinderea este mai laborioasa si deseori demoralizanta.

Personal, nu îmi pot imagina cum mi-as putea raspunde vreodata la întrebarile despre viata si lume fara ca sa stiu ce este muzica, sau cerul, sau respiratia.

Uneori, pe neasteptate, de undeva, vine câte un gând, ca un raspuns voalat.

Muzica este într-un fel un strai al spiritului, numai ca scopul ei adevarat nu este sa acopere, ci sa învaluie.

Sincer sa fiu, am gândit asta în franceza, si cred ca îi sunt mai fidel ideii originale daca o notez asa cum a venit. Deci:

La musique est en quelque sorte un revêtement de l’esprit, sauf qu’elle ne sert pas vraiment à couvrir, mais plutôt à envoûter.

Si prin muzica, respiram cerul.

Da, îmi place sa trisez.

Reclame

~ de ubiquus pe decembrie 20, 2010.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: