Formule recurente.

Ia cu pâine.

Pune-ti ceva pe cap.

Ce mai e nou pe la scoala?

Exista câteva teme recurente, hierofanii primare, chestionari obsedante, care ne strabat cu predilectie primii ani de viata, formând fundalul unui tablou ce-si primeste treptat întâiele tuse de culoare. Fie ca le auzim mai des ori mai rar, edificiul acestor formule cheie joaca rolul unui rit constructor, care ne dezvolta, dezvoltându-se odata cu noi. (Asta pentru ca nu exista un rit prescris si infailibil, ci unul adaptabil si evolutiv – un proces).

‚Ia cu pâine’, pentru ca e esential sa te hranesti bine, înainte de orice. Ne extragem energia vitala din hrana, si asta reprezinta o preocupare primara a omului. Este o preocupare organica si nesupusa negocierii. Cât despre noi, noi avem dreptul de a nu lua cu pâine, însa cel care ne ajuta sa ne construim, Responsabilul, are obligatia sa ne puna sa luam cu pâine.

‚Pune-ti ceva pe cap’, pentru ca dupa hrana, mentinerea sanatatii la un nivel ideal este fundamentala pentru orice dezvoltare functionala a individului. Apoi, dincolo de contingenta materiala a portului ceva-ului pe cap, îndemnul venit din partea Responsabilului poate functiona si într-un sens metaforic sau chiar metafizic. Caci, asa cum ne vom confirma singuri mai târziu, daca ai de gând sa iesi în lume, sau sa intri în ea, este recomandat si recomandabil sa pui ceva pe cap.

‚Ce mai e nou pe la scoala?’ este probabil cea mai echivoca preocupare a Responsabilului, suscitând adesea cel mai echivoc raspuns posibil. Mai mult decât o interogare generalizanta, este o întâmpinare holistica a unui univers incert. Aceasta circumscrie implicit, desi nu în întregime, câteva întrebari fundamentale care sondeaza procesul de formare: ‚Ce ai mai învatat / înteles?’ ‚Ce mai e nou (pentru tine)?’ ‚Ce mai e?’. Este chestionarea care pune premisele unui propice moment de gratie, în care se poate spune totul ori nimic. ‚Nimic’ este adesea raspunsul natural (si mai profund decât îl banuieste însusi respondentul).

Formulele recurente ne însotesc, ne structureaza si ne inoculeaza, într-un final, asigurându-si supravietuirea temporala, trans-generationala si trans-spatiala. Oriunde, oricând, oricum, formulele recurente subzista în noi pentru a fi pronuntate, pentru a fi receptate, pentru a fi. Si atâta timp cât vom lua cu pâine, vom pune ceva pe cap si vom întelege ceva nou, viata va merge înainte.

~ de ubiquus pe decembrie 5, 2010.

5 răspunsuri to “Formule recurente.”

  1. La cele trei ritualice intrebari, adaug un indemn rostit obsesiv de a mea mama pe cand eram copila: „mesteca, Ioana, mesteca!” Pana intr o zi… cand plecam din vizita de la ceva rubedenii, iar eu ezitam sa mi leg sireturile sa putem porni. Indemnul mamei a tasnit prompt: „mesteca, Ioana, mesteca!”

    Asadar… sa luam cu cap, sa punem ceva pe paine si… sa mestecam bine?

    PS: In loc de intrebarea standard, bunicul meu ma intreba de fiecare data cand veneam de la scoala daca am uns o cu slanina s o manance cainii. Oare de aici relatia mea ambivalenta cu scoala?

  2. DA! Sa mestecam bine! Prin noi însine! Drept la tinta!
    (Ce frumos se leaga totul).

    Cred ca mi s-a pomenit si mie despre slanina, scoala si câini. Dar am ales sa ignor enuntul respectiv, pentru ca mi s-a parut ca relatia de cauzalitate implicita prezenta multiple falii logice, chiar si din perspectiva unui scolar zapacit si usor impresionabil:) Bunica-mea, o femeie cu picioarele pe pamânt, a venit cu o varianta fara edulcorant: era vorba despre turnat gaz pe scoala si dat foc. Or fi fost ceva reminiscente post-68’iste?

  3. Fără a fi o chestie nouă la gust, dar dându-ne să o înghiţim pe nemestecate, cred că worpressul îşi face de cap, pentru că blogrollul meu, la tine, tot afişează postări: mai înainte a fost Nina put a spell on me (cause you’re hers, I guess) şi acu, formulele astea re… Pfff! Că mă şi miram cât de prolifique eşti.
    Când colo, în 2010…

    Ia-o cum vrei.
    Pune-ţi în cap să-ţi faci de el.
    Şcoala aia? (pentru că la o întrebare se răspunde tot cu, zic eu)

  4. ce sa-ti fac daca te încrezi în blogrolluri; they always end up by rolling you over, ca sa zic pe limba lor. pâna la coada se pare ca vraja Ninei a fost eficienta, din moment ce are efecte secundare si dupa luni bune (ma rog, nu toate au fost bune… adica au fost si unele excelente, desigur).

    de prolifique, nu zic nimic; ramân modestul dvs. grafoman în remisiune. nu ma pot abtine însa sa nu îngân un copilaresc cânticel: din oceanul pacifique a iesit un prolifique. mic.

    dar ma vindec, daca trebuie. la scoala? toate bune. nimic nou. ce carnet? ce note? pff, parca n-ai stii: notele sunt pe blog.

  5. Nu mă face să dau toată vina pe blogroll pentru rock and roll over and out. Love Me or Leave Me, cică vraja Ninei e până la sfârşitul ei sau al Ninei?, vedem noi…

    Grafoman în misiune era mai mişto, afroman e hip-hop şi hop că nu prea gust genul ăsta de muzică (Ha! nici măcar hitul ăla, Because I Got High, lalalala). Însă cânticelul tău cu oceanul pacifique mă încântă.

    Cum să te vindeci, păi aşa cum tu eşti leacul.
    Carnetul verde cu zmângăliciuni la control. Ia hai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: