Om la apă !

Nu ştiu dacă ar trebui să fim dezamăgiţi sau disperaţi atunci când ni se pare că nu vedem un deznodământ vieţii, dragostei, adevărului. Poate că existenţa este un fluviu ce curge necontenit si nelinistit într-un sens bizar, cel mai adesea ascuzându-şi profunzimile sub superficialitatea şi răcoarea curentului ce duce, învârteşte, fugăreşte totul ca un bizar maelström al voinţei şi speranţelor omeneşti. Poate că nu facem decât să ne afundăm, să ne îndreptăm către genunile maelströmului, dar cine spune că asta este un lucru rău în sine? Cine spune că adevărul nu se găseşte tocmai acolo, în centrul genunii?

Eu cred că aşa se află adevărul în natură: într-o ladă putredă, ferecată cu şaptesprezece lacăte ruginite, îngropată în stâncă pe fundul oceanului. Uneori, atunci când treci printr-o stare de graţie şi întrezăreşti, sau ţi se pare că întrezăreşti o particică din adevăr, ai sentimentul că te îneci, că te sufoci, că îţi pierzi echilibrul şi că ceva te trage la suprafaţă. Asta se datorează faptului că păstrăm dintotdeauna un cordon ombilical cu pământul, cu fermitatea suprafeţei, cu oxigenul necesar. In imersiune, rămâne dilema: ne înecăm din cauza sau cu maiestuozitatea şi transcendenţa adevărului din sipet sau pur şi simplu ne îndepărtează natural mediul în care ne deplasăm?

Mi-am imaginat deseori căutătorii de adevăr ca fiind acei inşi care îşi atârnă o piatră greoaie de gât şi se aruncă cugetători de pe un pod înalt în râuri reci de toamnă. Dincolo de etica, de moralitatea gestului, poate că aceşti oameni ajung să atingă adevărul, să se înfrupte din plinătatea revelaţiei ultime, si în plus de toate să rămână întru adevăr, prin pricina pietrei ce le va sigila mormântul şi va reţine totodată adevărul în profunzimi marine.

Aste lucruri tare mă pun pe gânduri… Realizez că nu aş proceda niciodată în acest fel pentru a-mi rezolva dilemele existenţiale sau pentru a atinge o incertă nirvana. Sigur că nu este decât o metaforă, despre care sunt sigur că poate fi înţeleleasă la adevărata-i valoare, valoarea de exemplu. Şi apoi, nu este tot ceea ce ne înconjoară o uriaşă metametaforă, o compilaţie de metafore ce vor a ne face să ne descoperim nouă-înşine?

Reclame

~ de ubiquus pe septembrie 15, 2010.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: