Zgomotul

De afară se aude zgomot strident de metal târşâit pe asfalt. Miroase greu a cauciuc încins. Lumina portocalie a oraşului îmi dă fiori, îmi ridică părul de pe antebraţ precum o fantomatică briză nocturnă. Nu pot să-mi iau gândul de la chintalele de carne dormitândă din jurul meu, de dincolo, de dincoace de beton.

Ca să oprească radiaţiile emanând din reactorul distrus de la Cernobîl, sovieticii au construit în jurul acestuia un bloc de ciment, Mauzoleu tăcut al atomului. Nici un bloc de ciment nu poate să mă oprească în schimb să simt aici carnea aproapelui de bloc, de stradă, de oraş, reflectându-mi cu încăpăţânată ubicuitate vinovata-mi carne cotidiană. 

Trăim în plin zgomot, continuu, perpetuu, perseverent, printre sunete, în loc de a lăsa sunetele să trăiască printre noi. Suntem guvernaţi de zgomote, necesare, involuntare, stridente, blajine, riscate sau suportate. (Ca întotdeauna, contează imens de ce parte a sunetului te afli). În majoritatea timpului, însă, suntem consumatori de sunete, tot aşa cum suntem de exemplu consumatori de publicitate stradală sau de forfotă citadină. 

Zgomotul nu dispare niciodată. El nu face decât să dea impresia că dispare. Şi în momentele cele mai curate, cele mai lipsite de decibeli agresivi, suntem în continuare sub efectul reverbului său. Păstrăm în minte, fără voie, zgomote, pe cât de variate pe atât de surprinzătoare pentru noi. Un claxon de autobuz, grav şi ameninţător? O sonerie ascuţită şi alertă de telefon mobil? Vuietul insidios al unui ventilator de computer? Sau un motor urlând de sub vreo capotă? Sau răcitorul unui aparat de aer condiţionat? Alarmele maşinilor în toiul nopţii? Lătratul câinilor, alăturându-se afon alarmelor? Un ton de „ocupat”? O voce discordantă? Un zgomot? 

Zgomotul şi-a ţesut abil păienjenişul atotputernic în oraşele, în casele, în vieţile noastre. Şi mai important, în minţile noastre, pe care ni le parazitează fără drept de apel. Zgomotul ne vampirizează capitalul esenţial de linişte, de concentrare, de gândire liberă. Zgomotul este faraonul lumii moderne, şi noi îi construim inegalabila piramidă zi de zi.

Reclame

~ de ubiquus pe decembrie 2, 2008.

5 răspunsuri to “Zgomotul”

  1. Nu ma pot impiedica sa nu observ ca oamenii lipsesc cu desavarsire sau servesc drept simplu pretext in aceste texte. Avem pereti, avem zgomote, avem spatii care miros/ar putea mirosi a sacru si a frica ancestrala, dar nu avem oameni – carnea adormita din spatele fatadelor gri-bloc nu se pune.
    Interesant, domnule Ubiquus..

    Dar unde sunt oamenii dvs.?

  2. … dupa blocurile gri? (chiar daca insist)…

  3. …suntem noi majoritatea.
    Dar eu nu despre majoritate vorbeam. Sa intelegem ca peisajul dvs. existential s a uniformizat? Au disparut personajele si au fost inlocuite de mase? Interesant, din nou. Poate practicati fara sa vreti o forma de budism. Aurea mediocritas totusi are reverberatii un pic cam dure in timpanul meu.

  4. ‘Aiurea mediocritas’, mai bine zis…ca doar vorbim de halci romanesti de viata. Ceva mai serios, desi nu prea mult, as spune ca nu percep vreun bai al caii de mijloc, ba chiar sunt de acord cu vechii greci ca e un atribut al frumusetii… ori un lux rar in ziua de azi, cand toti sunt impinsi spre extreme sau le aleg singuri(e) ca o forma de a-si afirma personalitatea, nu-i asa, unica. Nu cred ca daca traiesc exarcerbat si simtz monstruos sunt mai valabil decat vecinul care pune muraturi, executa registre contabile si joaca table in parc cu cumnatu’. Totul e o chestie de perspectiva. In plus, intuiesti tu ceva bine acolo, cu forma de budism… numai ca e vorba de o tehnica adaptata:) Si anume… stii cum e cu focalizarea la budisti, cand esti incepator si nu poti ajunge direct la Substanta, pui o lumanare in fatza si te concentrezi pe lumina ei pana ajungi (ideal) intr-o stare de semi-transa, de unde se vad bine campiile sufletului. Eh, mie nu-mi place sa-mi casc ochii la lumanari, insa privesc cu ochii abia mijitzi catrea lume si oameni, si meditez la ce vad acolo, dupa cum inteleg si eu….Apoi, stii zilele alea faine de vara cand privesti in soare cu ochii inchisi si multa vreme pastrezi pe retina o pata rosie, care te insoteste oriunde mergi, pe care o stii acolo da nu o numesti – tot asa mi s-a incarcat si mie privirea de oameni, privind mult la ei; ei exista acolo, si desi nenumiti, intra mereu in perspectiva sau in campul de viziune, indirect, chiar daca scriu despre nori, pereti sau iluzii.
    Nici eu nu stiu cum e bine. Daca scriu de mine, sunt egocentric, daca scriu de tine, sunt interesat, daca scriu de el sau ea, sunt subiectiv. Noi e specie pe cale de disparitie (despre morti numai de bine). Voi? Acuzator si distant. Ei si ele? Rai si rele. E un impas al cuvantului si al judecatii. Si scriu atunci despre ziduri si zgomote. La persoana a patra plural.

  5. Nu cred in aceasta cale de mijloc revizitata. Pur si simplu, nu cred. Ca poti sa mentii o echilibristica pe sarma, uite omul, nu e omul, uite ma pe mine, iata nu sunt. Asta ar insemna sa ti smulgi inima din piept. S o pui pe masa. Si sa scrii.

    Si da, sa simti monstruos nu e o calitate in sine, dar sa poti scrie despre simtirea in chestiune e altceva. Care te diferentiaza de jucatorul de table in pijamale sau de consumatorul de bere la pet.

    Bine, circumstantele atenuante pe care vi le acord, bunule domn Ubiquus, sunt acelea ca, in calitatea dumneavoastra de scriitor, aveti tot dreptul ba chiar nevoia de o persona. Si frumusetea este ca aceasta persona este modelata cu propriile degete. Un pic ude, un pic alunecoase, de la lut. De aici toate aceste comparatii cu care va acoperiti precum o codana prinsa la scaldat in camasuta transparenta de in, lipita de corp acuzator.

    Nimic nu este simplu. Si nimic nu este pur. Orice exces ascunde un deficit. Fie el si de modestie. Faites vos jeux, mesdames et messieurs!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: